Îmi aduc aminte cu precizie

Îmi aduc aminte cu precizie. Era un „foarte dis-de-dimineaţă” ploios, un şofer de taxi extrem de vorbăreţ mă întrebase dacă poate să pună muzică „e lentă madame, compilată de prietena mea”.

Imi aduc aminte cu precizie, ii spusesem s-o pună că nu mă deranjează. Îmi aduc aminte cu precizie, era o muzică lentă compilată de prietena unui şofer de taxi, era o muzică lentă dar extrem de tare, nu-mi auzeam nici gândurile, peisaje matinale zburdau gonite de zgomot, îmi aduc aminte cu precizie, era un şofer de taxi extrem de vorbăreţ şi o muzică lentă extrem de tare.

Îmi aduc aminte cu precizie, era fix cinci şi ceva şi aeroportul era deja plin, capul îmi vuia de muzica compilată de prietena unui şofer de taxi vorbareţ, nişte şi tabele mari, electronice, anunţau un singur zbor anulat, al meu. Îmi aduc amîne cu precizie că m-am trezit ca prin minune cinci minute, nu mai mult, cât să-mi exprim nemulţumirea şi să înghit în sec un alt zbor, cu escală, cât să sorb o decafeinată minusculă, cât să-mi cumpăr o carte. Îmi aduc aminte cu precizie de ezitările în faţa rafturilor pline, de imaginile mişcătoare a titlurilor, de gândul la o a două decafeinată, eventuală. Îmi aduc aminte cu precizie de ezitarea iniţială, nu în faţa titlului şi nici în faţa autorului, de ezitarea iniţială în faţa „volumui”, peste cinci sute de pagini scrise mărunt, „prea grele pentru ezitările mele?” Îmi aduc aminte cu precizie că nu numărasem restul, luasem pur şi simplu cartea cu cookie-uri cu tot şi dusă fusesem, vreo două ore bune pe un scaun roşu. Îmi aduc aminte cu precizie că n-am deschis cartea decât vreo două zile după, şi-mi mai aduc aminte că-mi plăcuse începutul. Îmi aduc aminte cu precizie că era o carte cu fraze scurte şi mesaj percutant, filozofia firului de par expus lumii decolorat de soare. Îmi aduc aminte cu precizie că mă întrebasem de nenumărate ori cum ar suna textul în româneşte şi, şi mai mult, cum ar sună textul în japoneză. Îmi aduc aminte cu precizie că ma gândisem că la prima întrebare aş putea poate dobândi un răspuns şi că anumite alte întrebări nu-şi găsesc răspunsul practic niciodată.

Îmi aduc aminte cu precizie că-mi spusesem că mi-aş fi dorit să câştige – într-un sfârşit – marele premiu, că o astfel de operă, atât de simplă, atât de percutantă, atât de voluminoasă, nu putea să nu câştige marele premiu. Îmi aduc aminte cu precizie că-mi spusesem că trebuie să aibă o legătură cu Kafka căci un astfel de titlu nu putea să nu aibă legătură cu Kafka, îmi aduc aminte cu precizie că-mi dorisem atunci să recitesc Kafka şi asta datorită titlului dar că în final îmi dădusem seama că-i doar o coincidenţă mai mult sau mai puţin premeditată.

Îmi aduc aminte cu precizie că încă n-am terminat cartea dar c-aş recomandă-o deja călduros tuturor celor ce apreciază frazele scurte şi percutante.