Fără categorie

În așteptarea contextului


Mi se pare cunoscut tipul din fața mea. Se pare că există un sentiment de reciprocitate, pare că-i par la fel. Deschid Linkedinul și-l caut după nume. Îi privesc poza, puțin mai tânăr, dar parcă el e. El continuă să mă privească pe furiș, îndrăznesc să-l abordez, el e, fost coleg de liceu. Trenul vine, trenul pleacă, traseu comun, ne povestim viața. El, plecat în Anglia, eu, în Franța, amândoi în vizită în România, la rude. Din vorbă în vorbă, ajungem la “și pe unde mai lucrezi?” și îmi spune că la o companie parteneră “Airbus”.

Continuă lectura

Anunțuri
Standard
Fără categorie

Un telefon și o scroafă


La intrarea în Predeal, îmi sună telefonul. Număr necunoscut, răspund. O voce suavă mă întreabă dacă mai am “scroafa aceea de carne” de vânzare. Pufnesc în râs și-i răspund că n-am avut niciodată scroafe de carne.

Vocea suavă, dezamăgită, îmi spune că e ciudat că nu mai am animale de curte, că “acolo” în anunț era indicat numărul meu. Adică poate că nu mai am scroafa, c-oi fi dat-o deja, dar de ce nu-i spun direct c-am dat-o, ce  e atât de greu să recunosc că e vândută?

Continuă lectura

Standard
Fără categorie

“Trăiește prezentul” devine de la o dală la alta, din vis o inegalabilă realitate


În general plouă torențial sau, când nu plouă, mușcă când soarele, când gerul. Cu toți dinții. Zilele cu clima “plată” sunt relativ rare și asta e relativ bine. Platul deprimă.

Problema zilelor fără clima “plată” sunt dalele. Chestiile acelea pătrate sau pătrat- dreptunghiulare care acoperă anumite spații. Dalele acelea albe dintre clădirile de sticlă din cartierul  Bucureștiului care în ultimii ani a suferit o transformare structurală, devenind “peste noapte” o copie în dimensiuni aproape exacte ale unor cartiere celebre “de dincolo”, dalele acelea albe sunt un instrument psihologic la indemana oricui predispunând la conștientizarea momentului prezent. Adică forțând ieșirea din meditație, din reverie, din prelungirea somnului de după micul dejun sau a siestei.

Continuă lectura

Standard
Fără categorie

DN1 la ceas de duminică seară în sensul spre București este profund inspirational


Aveam de mai multă vreme în cap un astfel de proiect. Pe vremuri exista un proiect similar „MostWantedBlog”. Se alegea în fiecare saptamana un subiect de catre câștigătorul săptămânii anterioare, se înscria cine avea inspirația necesară si se scria. Opinii, povesti, imagini. Nu se câștiga nimic material, doar plăcerea de a citi abordări diverse ale aceluiași subiect. Nu știu de ce conceptul a murit încet dar sigur.

Revenind la „proiectul” cu pricina : ideea de bază este disecarea unui fapt, comportament, atitudine.  Cu gândul la proiect, am încercat să iau notițe.

DN1 la ceas de duminică seară în sensul spre București este profund inspirational.

Continuă lectura

Standard
Fără categorie

Românii îs făcuți să se muște între ei


Am descoperit  „Republica”. Mai bine mai târziu decât niciodată. Am descoperit-o într-o vineri, la o țigară. Scria acolo, într-un articol, ceva despre sentimentul nedreptății la români. Adică față de români, prin prisma străinilor. Un text haios, bine scris. Subtilități la fiecare silabă. Sarcasm cât casa. Mi-a plăcut sarcasmul că mai trec și eu prin fazele acelea tipice de luat lumea în cap.   Continuă lectura

Standard
Fără categorie

Aș fi vrut să pot fi un om de mijloc dar n-am putut


Prefer sincer locul dispre culoar. E în general mai aerisit și predispune unui anumit tip de evadare mentala printr-o viziune puțin mai deschisă asupra lucrurilor. Desigur, cum totul este relativ, orice loc dispre culoar se poate transformă rapid într-un veritabil coșmar de „puncte de vedere” diferite sportiv argumentate cu coate nevinovate în spinare, încălcări de „spatiu vital” în anumite contexte de trafic peste capacitatea calculată, atingeri mai întotdeauna teoretic nevinovate, dar numai teoretic, etc, etc.

Evit pe cât se poate locul de la mijloc, din exact inversul argumentelor listate mai sus. Consider că, pentru a putea revendică poziția de mijloc, e nevoie de o doză de smerenie caracteristică spiritelor elevate, acele rărițați capabile de a-și părăsi temporar propria condiție pentru a capta puncte de vedere diferite întru interesul comun, de a depăși superficială atașare la un ego predefinit și a discerne astfel într-un mod tangibil obiectiv bobu’ bun de cel mai puțin bun, de a nu se atașa propriilor idei cu încăpățânarea celui ce-și trăiește ultima clipă de glorie.

Continuă lectura

Standard