Fără categorie

Caut, a găsit cineva?


@ Warren Wong

Caut bloguri care să mă pună pe gânduri. Caut substanța care să îmi descrețească mintea și să îmi desțelenească creierul. Dorm de ceva vreme într-o lume plată și simț nevoia să dispar puțin. Caut subiecte care să-mi pună rotițele în mișcare. Caut în fiecare dimineață și căutarea devine încet-încet rutină. Rutina de nu găsi ceea ce caut.

Vreau să știu : a găsit cineva?

Reclame
Standard
Fără categorie

Am devenit nomazi


A hooded hitchhiker with a backpack extending his thumb on the side of an empty road

@ Atlas Green

Ganduri în vrac …

Am devenit nomazi de mici pentru ca așa am fost educați de mici … „dincolo e mai bine”, „oriunde altundeva decât în România”,”asta e Românica”.  Din neputința de a rezista și din curiozitatea de a știi, am devent nomazi.

Raportat la timpul istoriei, migrația noastră nu înseamnă mare lucru. Raportat la noi, definește o societate.

Paradoxul ? Doar cei odată plecați „de tot , sau … aproape de tot” ajung să înțeleagă că niciunde nu-i mai bine ca acasă. Fiecare român ar trebui să plece puțin ca să-si dorească definitiv să se întoarcă.

 

Standard
Fără categorie

Caut paradox ascuns bine


@ Florian Klauer

De ce să devii prost ? Ca să înțelegi prostia ? Păi, devenind prost nu o vei mai putea înțelege, în asta consta frumusetea paradoxului.

Chestia cu textele faine este că te scot din ale tale. Te scutură pur simplu , dau cu tine de toate coltuile minții și te plimbă prin tote ungherele ascunse ale sufletului. Plimbat și scuturat, ajungi să faci cercuri-cercuri întrebându-te cum dracu’ de nu te-ai gândit și tu la posibilitatea aceea și ce firicel de praf a făcut ca tu să nu poți în veci să naști « ideea » ? Ideea aceea trăznită, desigur, care să-i facă pe alți să facă cercuri-cercuri. Diferența dintre un autor lambda și unul de geniu este fix acel firicel de praf invizibil care, în cazul majorității – adică a autorilor lambda – astupă acea perspectiva inedită asupra lumii care fac din gândac elefant .

Continuă lectura

Standard
Fără categorie

Trăiesc o lume ideală într-o bulă falsă


@ Kyle Glenn

Trăiesc o lume ideală într-o bulă falsă. Facebook-ul îmi arată lumea pe care vreau s-o văd. Pe principiul “spune-mi cu cine te însoțești ca să îți spun cine esti” , Facebook – ul funcționează perfect. Sunt ceea ce sunt în mare prietenii mei. Probabil că altfel ar fi mai greu să mai fiu. În lumea reală ascult doar ce vreau să aud, privesc doar ce vreau să văd, ating doar ce vreau să simt. Într-un mod egoist și periculos am decis să ignor tot restul.

Și totuși …

Continuă lectura

Standard
Fără categorie

Mă urcaseră într-un tren verde şi mă trimiseseră la Clermont Ferrand


@ yousef alfuhigi

Când mă prezentaseră „clientului” îmi rămăseseră cuvintele în gât. Nu vroiau să iasă, cuvintele. Nici eu n-aş fi ieşit în locul lor. Era un birou urât în nuanţe de gri şi pereţi lambrisaţi orientaţi spre vest. Eu trăgeam de ele, de cuvinte, să iasă, să spună, să transmită, dar ele nici vorbă. În faţa „clientului” uitasem tot ce învăţasem în 12 ani de zile. Zâmbeam doar ca tâmpita şi priveam în gol. Clientul era un evreu cu o kipa neagră şi un birou plin de dosare. Era un om important şi foarte ocupat, o spuneau sprâncenele încruntate, grimasa lungă, gura strânsă pungă. Ce naiba să facă el cu mine? Îşi exprimase doar clar cerinţele, el, clientul avea nevoie de oameni care să vorbească. Să înţeleagă. Să trasmită. Eu nu eram omul clientului. Sentiment reciproc …

Continuă lectura

Standard