Fără categorie

Jurnal de roman fără nume (1)


Gânduri în vrac. Geniul unui scriitor nu e dat de stil. Exercițiul compunerii unor vieți credibile este cel mai complicat. Mă gândesc la cât de ușor îi criticăm pe alții.

 

A person writing in a life planner with a coffee and a croissant on the desk

@ Cathryn Lavery

Cel mai dificil este să găsesc SUBIECTUL care să țină mințile treze. A mea în primul rând. Un subiect incitant, nu foarte dulce, nu foarte piperat, nu prea acru, nu foarte uleios, ceva care să nu semene cu ideea lui, sau a lui, ceva în care să regăsească cititorul, ceva interesant, nemaiauzit, nemaicitit, nemaipovestit și,  mai ales, ceva care să nu-ți povestească propria poveste.
Dificil este și echilibrul, coerenta globală a personajelor, caracterul, autenticitatea, caracteristicile definitorii.   Continuitatea de-a lungul timpului. Credibilitatea.

Din nou gânduri în vrac. Azi am hotărât să citesc “Fluturi”. Am înțeles că nu e așa bună precum zice Facebook-ul. Nu vreau sa gresesc identic.

Încerc să înțeleg geniul creator. Am citit Eliade, “Romanul adolescentului timid” și am fost puțin dezamăgită. Am încercat și “Procesul” lui Kafka și a scârțâit rău.

Trag concluzia că filozofia necesită implicare totală.  Sau poate că, încercând la rândul meu, am ajuns să constat că nu există perfecțiune  .

Reclame
Standard
Fără categorie

Google îmi soptise suav că se începea mereu cu tacâmul din exterior


În Franța, prima distracție cu adevărat memorabilă  se  petrecuse la o cină cu ţinută obligatorie. Mie uitaseră să-mi spună de ţinută. Ajunsesem acolo cu un zâmbet larg şi nişte blugi rupţi, la ora şapte, aşa cum convenisem. Era o pivniță sub oraş într-un oraş undeva în centrul Frantei.  În pivnița aceea de sub oraş ni se servise şampanie în nişte pahare care zdrăngăneau duios a cristal fin de Bohemia.

Continuă lectura

Standard
Fără categorie

Suntem ceea ce ne imaginăm că suntem


La Paris era mereu grevă. Între două trenuri şi o hoardă de călători nebuni, mă scoteau din ale mele acei „uitaţi ai societăţii” care mă salutau cu zâmbetul pe buze dimineaţa devreme. Parking-ul miroasea a noapte, şi eu le răspundeam amabil şi treceam mai departe zâmbind. Ei nu-mi cereau bani dimineaţa devreme, banii îi cereau mai pe seară, “să-şi mai ia o bere “. Mă salutau doar de dragul conversaţiei . “O zi plăcută vă doresc” imi doreau ei şi eu le doream la fel, dar nu îndrăzneam să le-o spun decât în gând. Cum poţi să vrei răul unui om? Acei uitaţi ai societăţii, nu erau niciodată în grevă. Ei erau excepţiile de la grevă.

Continuă lectura

Standard
Fără categorie

Mare e grădina și mulți prin ea


Fapt divers dar ciudat.

Mă contactează un tip ieri pe messenger să-mi propună o colaborare pe blog. Citise el ceva aticole pe blogul meu și i se păruse fezabil. În fine, interesant. În fine, i se păruse cumva. Zicea ceva de schimb de linkuri, analiză de blog pentru optimizare și chair și conținut. Vorbea de o agenție de publicitate, chestia cu conținutul mi s-a părut interesantă, l-am întrebat despre care dintre blogurile mele vorbește, că am trei. Mi-a cerut să-i mai zic odată care sunt alea 3 bloguri.

Prima chestie ciudată.

Continuă lectura

Standard
Fără categorie

La umbra bradului


E duminică, e soare, e verde. Privesc bradul și mi se pare mare. L-am cumpărat acum vreo zece ani, într-un ghiveci mic, în Franța, l-am ținut pe balcon vreo 7 ani și apoi l-am adus “acasă”, în România, și l-am plantat în grădină. La fel am făcut și cu hortensiile cumpărate din Franța și cu zambilele cumpărate din Franța și cu toate amintirile acumulate în Franța. Pe toate le-am adus acasă.

Continuă lectura

Standard