Caut paradox ascuns bine


@ Florian Klauer De ce să devii prost ? Ca să înțelegi prostia ? Păi, devenind prost nu o vei mai putea înțelege, în asta consta frumusetea paradoxului. Chestia cu textele faine este că te scot din ale tale. Te scutură pur simplu , dau cu tine de toate coltuile minții și te plimbă prin tote … Citește în continuare Caut paradox ascuns bine

“M-am hotărât să devin prost”


@ Nick Fewings Azi m-am apucat să citesc “M-am hotărât să devin prost”. Nu e metaforic spus, e spus de-adevăratelea. Autorul s-a decis să devină prost pentru că, după părerea lui, îi va fi mult mai bine. Om vede ce iese. Cartea are un stil savuros și multe idei trăznite. Spre deosebire de “Fluturi”, nu poți … Citește în continuare “M-am hotărât să devin prost”

Mă urcaseră într-un tren verde şi mă trimiseseră la Clermont Ferrand


@ yousef alfuhigi Când mă prezentaseră „clientului” îmi rămăseseră cuvintele în gât. Nu vroiau să iasă, cuvintele. Nici eu n-aş fi ieşit în locul lor. Era un birou urât în nuanţe de gri şi pereţi lambrisaţi orientaţi spre vest. Eu trăgeam de ele, de cuvinte, să iasă, să spună, să transmită, dar ele nici vorbă. În … Citește în continuare Mă urcaseră într-un tren verde şi mă trimiseseră la Clermont Ferrand

Jurnal de roman fără nume (1)


Gânduri în vrac. Geniul unui scriitor nu e dat de stil. Exercițiul compunerii unor vieți credibile este cel mai complicat. Mă gândesc la cât de ușor îi criticăm pe alții.   @ Cathryn Lavery Cel mai dificil este să găsesc SUBIECTUL care să țină mințile treze. A mea în primul rând. Un subiect incitant, nu … Citește în continuare Jurnal de roman fără nume (1)

Google îmi soptise suav că se începea mereu cu tacâmul din exterior


În Franța, prima distracție cu adevărat memorabilă  se  petrecuse la o cină cu ţinută obligatorie. Mie uitaseră să-mi spună de ţinută. Ajunsesem acolo cu un zâmbet larg şi nişte blugi rupţi, la ora şapte, aşa cum convenisem. Era o pivniță sub oraş într-un oraş undeva în centrul Frantei.  În pivnița aceea de sub oraş ni … Citește în continuare Google îmi soptise suav că se începea mereu cu tacâmul din exterior

Suntem ceea ce ne imaginăm că suntem


La Paris era mereu grevă. Între două trenuri şi o hoardă de călători nebuni, mă scoteau din ale mele acei „uitaţi ai societăţii” care mă salutau cu zâmbetul pe buze dimineaţa devreme. Parking-ul miroasea a noapte, şi eu le răspundeam amabil şi treceam mai departe zâmbind. Ei nu-mi cereau bani dimineaţa devreme, banii îi cereau … Citește în continuare Suntem ceea ce ne imaginăm că suntem

Mare e grădina și mulți prin ea


Fapt divers dar ciudat. Mă contactează un tip ieri pe messenger să-mi propună o colaborare pe blog. Citise el ceva aticole pe blogul meu și i se păruse fezabil. În fine, interesant. În fine, i se păruse cumva. Zicea ceva de schimb de linkuri, analiză de blog pentru optimizare și chair și conținut. Vorbea de … Citește în continuare Mare e grădina și mulți prin ea