Jurnal de roman fără nume (1)


Gânduri în vrac. Geniul unui scriitor nu e dat de stil. Exercițiul compunerii unor vieți credibile este cel mai complicat. Mă gândesc la cât de ușor îi criticăm pe alții.

 

A person writing in a life planner with a coffee and a croissant on the desk

@ Cathryn Lavery

Cel mai dificil este să găsesc SUBIECTUL care să țină mințile treze. A mea în primul rând. Un subiect incitant, nu foarte dulce, nu foarte piperat, nu prea acru, nu foarte uleios, ceva care să nu semene cu ideea lui, sau a lui, ceva în care să regăsească cititorul, ceva interesant, nemaiauzit, nemaicitit, nemaipovestit și,  mai ales, ceva care să nu-ți povestească propria poveste.
Dificil este și echilibrul, coerenta globală a personajelor, caracterul, autenticitatea, caracteristicile definitorii.   Continuitatea de-a lungul timpului. Credibilitatea.

Din nou gânduri în vrac. Azi am hotărât să citesc “Fluturi”. Am înțeles că nu e așa bună precum zice Facebook-ul. Nu vreau sa gresesc identic.

Încerc să înțeleg geniul creator. Am citit Eliade, “Romanul adolescentului timid” și am fost puțin dezamăgită. Am încercat și “Procesul” lui Kafka și a scârțâit rău.

Trag concluzia că filozofia necesită implicare totală.  Sau poate că, încercând la rândul meu, am ajuns să constat că nu există perfecțiune  .

8 comentarii la „Jurnal de roman fără nume (1)

  1. Ooo… Fluturi. Sunt curioasă cum ți se pare. Poate revii cu o recenzie. Sau macar o părere. Părerea mea e pe undeva pe blogul propriu. N-o zic, sa nu fie spoiler. Cand am citit cartea, am avut o parere foarte vehementa la adresa ei. Ulterior, analizand si alte cărți si mai ales trecand prin exercițiul de a încerca să compun ceva credibil, mi-am dat seama ca Irina Binder a reusit performanta de a scrie un roman pe care eu una nu am cum sa il uit si de a crea un personaj fata de care nu am putut ramane indiferenta.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Am înțeles că părerile sunt împărțite. Citisem ceva comentarii pe bookster cum că ar fi o adunătură de articole de pe blog puse unul lângă altul. Că lipsește cumva firul poveștii și ceva nu se încheagă. Trecând prin experiența scrierii unui român realizez și eu cât e de dificil să închegi totul în ceva care să stârnească interesul. Mă duc să caut să văd ce ai scris. Mâine primesc cartea și chiar o voi începe.

      Apreciat de 1 persoană

    2. Gata, am citit. Hmmm, oare să mai pierd timpul? Poate o mică diagonală acolo dar cred că nu voi rezistă mult. Am citit câteva citate dintr-o recenzie și m-am luat cu mâinile de cap. Nici urmă de stil. Manea literară sau literatură manelista … Ceea ce doream să știu este dacă a reușit să compună personaje coerente. Și dacă a reușit să gaseseasca un subiect care să atragă.

      Mă bucură faptul să citesc asta.

      „Nu este suficient sa asterni pe hartie niste intamplari, conteaza mult mai mult modul de expunere literara. Si in volumul 3 Irina Binder dovedeste ca nu detine tehnica narativa, cu alte cuvinte, ii lipseste ceea ce este cel mai important – stilul literar.”

      Dar și inversul este valabil … Stilu fără fir și personaje credibile nu este deajuns pentru a creea literatură…

      Apreciat de 1 persoană

      1. Citeste-o. Macar pana te lamuresti. Oricum, nu e o pierdere mare de timp, se citeste repede. Eu am trecut doar prin 1 si 2, de 3 nu m-am atins. Despre stil – recenziile pe care le-ai gasit vorbesc de la sine. Personajul in schimb – poate e un aspect pentru care Irina Binder merita credit. E atat de …. bine punctat si memorabil, incat… Sau poate nu e memorabil, ci doar reprezinta acel tipar de comportament pe care il urasc din tot sufletul si l-am perceput ca fiind memorabil prin prisma propriilor convingeri. Oricum, poate fi un punct bun de analiza, daca te intereseaza research-ul pe personaje.

        Am stat si m-am gandit. Pentru mine, o carte scrisa cu stil si cu personaje credibile este La Rasarit de Eden. Carti care au fie stil, fie personaje, sunt multe. Dar cele care reusesc sa le combine sunt putine, sau cel putin eu n-am avut norocul sa dau peste prea multe.

        Apreciat de 1 persoană

      2. Eu m-am blocat la poveste. La subiect. Nu vreau să fie telenovelă și nici ceva fără cap și fără coadă. Pare simplu dar de fapt e foarte complicat. Textele scurte sunt simplu de redat, există „momentul” continuu. Ca să scrii un român însă … Voi citi „Fluturi” sper să reușesc. Am mai avut odată tentativa de a citi ceva scris de o celebritate a rețelelor sociale și n-am reușit să trec de pagină 10 … Exercițiul scrierii unui roman este foarte interesant. Printre multe alte chestii te învață cât e de simplu să critici și cât e de complicat să scrii ceva altfel.

        Apreciază

  2. Mi-ai trezit amintiri pe care le credeam uitate cu fluturii Irinei. Inainte sau dupa ce citesti cartea, dupa preferinte, iti recomand aceasta recenzie: https://semnebune.ro/2015/fluturii-irinei-binder/#axzz5EtVIjHtt . Asta pentru a citi si ceva scris cu stil 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. Am citit. Foarte pertinent. SI, cum zici, cu mult stil.

      Apreciază

    2. Si, pentru ca sunt rea, citez dintr-o recenzie: « Toate cele trei volume ale romanului Fluturi sunt unele bine scrise . »
      Ce sa zic, abia astept sa citesc pe acelea.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: