Google îmi soptise suav că se începea mereu cu tacâmul din exterior


În Franța, prima distracție cu adevărat memorabilă  se  petrecuse la o cină cu ţinută obligatorie. Mie uitaseră să-mi spună de ţinută. Ajunsesem acolo cu un zâmbet larg şi nişte blugi rupţi, la ora şapte, aşa cum convenisem. Era o pivniță sub oraş într-un oraş undeva în centrul Frantei.  În pivnița aceea de sub oraş ni se servise şampanie în nişte pahare care zdrăngăneau duios a cristal fin de Bohemia.

A person sitting over a gourmet meal at a long table with numerous plates and wine glasses

@ Jay Wennington

În jur, ţinute de gală, papioane asortate la breton şi taioare tăiate după lungimea tocului. Parfumuri fine şi trabucuri cubaneze. Zdrăngănit fin de pahare cu picior. Inspiram, respiram, înghiteam, inspiram din nou. Să intre aer-ul, să iasă, să intre din nou, să ignorăm puţin detaliile vestimentare, în definitiv eram acolo să discutăm, să ne simţim bine, să sărbătorim acel minunat proiect care tocmai se terminase cu brio.

Înghiteam, inspiram, respiram, începea să plouă. Întotdeauna îmi plăcuse mirosul de ploaie… Cineva depune un platou cu creveţi pe masa din stânga. Îmi plac creveţii. M-am îndreptat spre masa din stânga, m-am împiedicat, am dat sa cad. Nu cazusem. Evitasem dezastrul si deodata mă simtisem mai puţin   penibilă în blugii mei rupti. Inspiratie, respiratie , trăire!

M-am aşezat la masă, în stânga un director, în dreapta alt director, eu – între doi directori. Mama ei de viaţă! Idioată situaţie! Directorul din stânga îmi vorbea despre cifre eu înţelegeam „în mare”. Cifrele erau ultima chestie care se învaţă într-o limbă. Înaintea nuanţelor. Directorul din dreapta tăcea. Mă rugam să tacă dar mă rugam degeaba. M-a întreabat la un momento dat dacă-mi placeau pivnițele şi eu, ce ştrumpfii mei să-i răspund, îi spusesem că-mi plac, doar ca să scap de el.

Continuam să spun că-mi plac pivnițele şi-mi  făceam semnul crucii pe la spate, să mă ierte Domnul că mint. În faţa mea, patru pahare într-o diagonală.  În stânga  trei furculiţe în ordine descrescătoare, în dreapta trei cuţite în ordine descrescătoare. Eu, singura tipa de la masă, fix pe centru.

Pe la opt sosise si felul unu. Lumea, politicoasă, aşteapta să încep eu. Eu inspiram, respiram, înghiteam, cu care furculiţa se începea?

Dădusem mental cu zarul, ieșise furculița din interior.  Spusesem  „fie ce o fi”, apucasem furculiţa din interior şi  dădusem să tai. Lumea, la fel de politicoasă. Apucaseră toţi la fel ca mine, furculiţa din interior.Tăiasem şi am gustatem : spanac cu miel, totul asortat la tacâmuri.

Îmi plăceau porcul şi puiul şi peştele, uneori mergea şi vita când era viţel. Îmi plăceau în general toate legumele în afară de spanac. Nu eram decât puţin pretenţioasă. Idioată situaţie… Mi-era foame dar detestam si mielul si spanacul.

Am încercat o conversaţie cu directorul din stânga dar tot la cifre ajungeam. Rămăsesem în urmă cu mielul şi un chelner tânăr îmbrăcat în galben aşteapta pe margine. Pe chelner îl priveau toti ceilalţi, eu mă simteam privită la rândul meu. Am înghițit mielul, am înghițit și spanacul. Fără să mestec. Apoi am ales paharul din coada de sus a diagonalei şi am cerut „apă cu bule” să se ducă mielul mai usor.

Aleseseră şi ceilalţi aceeaşi coadă de sus a diagonalei, si, pe moment mă simtisem imens de importantă. Dădusem tonul. Îmi venea să încerc controlul total dar mă abţinusem. Zâmbisem în barbă şi îmi  soptisem suav că trăiam aventura vieţii mele. O aventură cum nu mai văzusem. Un oraş de ştrumpfi adunaţi în jurul unei mese rotunde şi eu, ştrumpfița şefă, dând tonul.

Chardonnay 1978 pe masă, în jur doi directori şi, în rest, doar eu.

A doua zi mă trezisem la şapte şi căutasem pe Google la şapte treizeci şi cinci. Google îmi soptise suav că se începea mereu cu tacâmul din exterior şi cu paharul din coada de jos a diagonalei. Pe cuvânt că facusem fix pe dos !

Cam aşa fusese cu prima mea distracție cu adevărat memorabilă din Franța.

Extras din romanul-încă fără nume-care va apărea în curând

3 comentarii la „Google îmi soptise suav că se începea mereu cu tacâmul din exterior

  1. Iosif Strasbourg

    Esti …totala ! 🙂 )))

    Apreciat de 1 persoană

  2. Iosif Strasbourg

    Fara îndoiala !

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: