Fără categorie

Și banul, după cum se știe, e ochiul dracului


Înainte să mă întorc (definitiv) „de dincolo” am zis să încerc mai întâi și mai întâi « „marea cu degetul „. Sa testez  cum s-ar zic, putin terenul. Valea. Crestele. Haurile.
Există, mai nou, locuri interesante de încercat marea cu degetul. Site-urile respective îți oferă joburi de vis cu „pachete” interesante și muncă de acasă.

Zis și făcut, găsesc locul respectiv – despre care am mai scris dar, despre care, pentru că îmi place să mă repet, mai scriu odată pentru că vreau să existe o legătură între anul trecut și anul acesta.

Deci, găsesc locul, găsec job-ul care pare să mi se potrivească cât de cât: se cerea franceza la nivel acceptabil și o chestie de programare. Chestia cu programarea am luat-o ca pe un joc de-a “îți mai aduci ceva aminte?” pentru că nu mai programasem de când mi se explicase, acum vreo 10 ani că-n “lumea de dincolo nu se mai programează, că joburile de programare sunt joburi prea de bază pe care lumea de dincolo nu le mai prestează si le trimit la făcut la alții.”

La vremea aceea programam și chiar bine, că-mi plăcuse dintotdeauna lógica și algorítmica și explicația aceea mi să păruse atâta de brutal-frustrantă că mă simțisem cum cred că se simț toți aceia care sunt obligați – sau poate că nu sunt obligați, poate că așa vor ei – să facă treaba altora care nu vor sa isi faca treaba. Și aici mă gândesc la genul de job-uri pe care aia , din „lumea de dincolo” le ignoră voluntar pe motive de prestanța. Cât am stat în Franța nu am văzut niciodată o femeie de servici (sau bărbat de servici, că erau mulți de sex masculin) de origine franceză. Niciunul. Job-ul asta nu-l vroia nici un francez. Pur și simplu nu-l vroiau. Așa că posturile vacante erau ocupate de alții. Din fostele colonii și estici.

soarece

Revenind la programare și la locul acela de testat marea cu degetul : bifez din amintiri la testul cu programarea și ajung la testul de franceză. “Partea cea mai usoara” mi-am spus eu că doar eram ca și nativă după 18 ani de practicat câte 10 ore pe zi limba. Chestia cu testul de limbă a fost că nu l-am trecut. Cu toată bunăvoință mea de a înțelege unde vroiau să bată inteligențele acelea care îl construiseră, nu înțelesesem ce geniu într-ale francezei căutau. Întrebările vizau în mare parte “s”-urile din terminația cuvintelor și ceva legat de pluralul unui cuvânt de care încă un auzisem.

Că de’, când lucrezi că IT în România trebuie să pui “s” acolo unde trebuie și doamne fereste să nu cunoști ultimul neologism aprobat cu majoritate de Academia Franceză.

Acum, după un an și ceva, zic să încerc din nou marea cu degetul, să văd dacă s-a mai schimbat ceva. Alt loc de încercat marea cu degetul , altă „poziție”. Cerința lor de bază : certificările. Problema mea de bază : iama certificări căci “dincolo” se mergea pe experiența omului, capacitatea lui a rezona cu jobul,  cu echipa, felul omului de a fi, de a trata problemele și a relaționa cu ceilalți.

În România fără ceva “certificari” la activ ești un pic cam fiul ploii. Ce contează că ești mult mai certificat ca alții prin prisma experienței la locul faptei, adică esti foarte certificat la locul de muncă, 25 de ani de proiecte, de crize, de oameni imposibili și de bugete de milioane de euro. Nema  certificat, nema șanse. Și cu asta basta. Apoi, ca să-ți, mulțumească că ai încercat marea cu degetul, unele dintre site-urile acestea drăguțe care-ți promit marea cu sarea si cu degetul, captează inteligent faptul că nu corespunzi postului din cauza lipsei certificatului și-ți propun ele să te ajute “sa evoluezi”.

Eu le-aș propune oamenilor acelor atât de inteligențe să mai iasă din găoace să vadă că experiența la locul faptei face cât zece certificări. Cel puțin cât zece. Și că un “s “ în plus sau în minus și un neologism de care nici dracu’ n-a auzit – oamenii inteligenți care fac testele acelea inteligențe nu se iau în considerare – va conta fix cat un negru’ sub unghie caci nici dracu’ nu-l va folosi vreodată.

Acestea fiind spunse concluzia ar fi ca mai este ceva cale de îndreptat cauza. Sau poate că intenționat nu se va vrea îndreptată cauza căci certificările și cursurile de adăugat „s” -uri în coada cuvintelor sunt pe bani.

Și banul, după cum se știe, e ochiul dracului.

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s