Pasiunea mea inexplicabilă pentru șervețele


Undeva prin 1984 vara dezvoltasem o pasiune inexplicabilă pentru șervețele.

În 1984 nu se mai găseau șervețele. În loc de șervețele se folosea hârtie igienică. Hârtia igienică avea o textură dură și o culoare nedefinită. Un fel de gri cu tendință bej, apăsător. Existau zile când se termina brusc hârtia igienică și nu mai apărea decât la următoarea coadă, la alimentara de lângă cinematograful “Patria”. Cand se termina hârtia igienică apelam la ziare. Ziare se mai găseau în 1984, vara. Bunicul făcuse o pasiune ciudată pentru rubrică de decese din Scânteia.

Chiar înainte de a apărea hârtia ingienică, se forma o coadă lungă care înconjura alimentara de lângă cinematograful “Patria”. Coada de la hârtie igienică să amesteca cu coada de la cinematograful “Patria” și chiar și cu coada de la carne de la alimentara de lângă cinematograful “Patria”. Uneori se întâmpla să plec după hârtie igienică și să mă întorc cu un kilogram de carne.

Invers se întâmpla cel mai des.

Pasiunea mea inexplicabilă pentru șervețele s-a terminat undeva imediat după Revoluție. Ei, nu chiar imediat după Revoluție. Între timp dezvoltasem pasiuni ciudate pentru șosete, ștrampi Adesgo, deodorante Favorit, pantofi din imitație de piele și  tricouri de bumbac la bază gâtului.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s