De estetică nu putea fi vorba că era complet inutilă


Mă uit la Mircea cum tace și mi-l imaginez patron. Lui Mircea i-ar sta bine ca patron, are prestanța necesară unui patron și ceva calități de a face oamenii să-si iasă din găoace. Asta cu găoacea i-a inoculat-o lui Mircea unchiul din partea mamei, nenea Somi, marinarul. ȘI Mircea la randul lui se străduia s-o inoculeze mai departe. Cum prindea momentul potrivit, Mircea expunea liber benefacirile ieșirii din găoace.

Sandu de exemplu, prieten bun cu Mircea, nu era adeptul ieșirii din găoace. Sandu era un mic soldat în rând cu soldații din jurul lui. Om rânduit la blocul lui, soție frumoasă, copii frumoși, un câine și o pisică frumoși și ei, un apartament la etajul 3, patru camere și o baie mică la capatul culoarului, mereu ocupata, un balcon mic. Bloc din perioada comunistă cu lift mic și strâmt în care Sandu rămăsese blocat de cinci ori în decurs de 10 zile. Cu casa scărilor zugrăvită ultima data pe vremea lui tanti Sanda, administratoara care murise într-o vineri ploioasă de toamnă și de atunci nu se mai adunase majoritatea necesară lucrărilor de menținere a spațiilor comune.

Într-o seară racoroasă de vară, undeva în jurul orei 7, Mircea se întâlnise din pură întâmplare cu Sandu în dreptul unei bănci cu vopseaua scorojită dintr-un parc al capitalei. Se salutasera călduros și povestiseră una alta, familie, bani, credite, chestii normle pentru o seară racoroasă de vară. Dintr-una alta ajunseseră la subiectul care părea să-l macine cel mare tare pe Sandu, apartamentul de 4 camere de la etajul 3.

Se primiseră fonduri europeene de reabilitare totală, izolare termică, fonică, estetică nouă, culori pale, frumoase, balcone puse în evidentă, ce mai, o adevărată minune picată din cer dacă s-ar fi adunat majoritatea necesară. Dar majoritatea necesară nu se adunase pentru că nici tanti Mia de la etajul 2, nici nenea Gicu de la patru, nici fratele lui nenea Gicu de la 5 și nici unchiul Nae de la șase nu votaseră “pentru”. Că ce le trebuia lor reabilitare, cum au stat 50 de ani fără reabilitare nu mai pot sta  inca 10?  De estetică nu putea fi vorba că era complet inutilă pentru dioptriile lor și de izolare termică habar n-aveau că nu auziseră.

Mircea îl privise pe Sandu atent, admirând în tacarea patosul și încrâncenarea cu care povestea. Se simțea acolo, în spatele cuvintelor, o dorință amara de ieșire din găoace, o rebeliune, o evadare a soldatului Sandu din rândul celorlalți soldați. Și, pentru că Mircea știa să citească bine oamenii și dorințele oamenilor, după alte câteva discuții despre vreme, previziuni de creștere medie a venitului mediu și tendințe în domeniu IT, Mircea îl recomandase lui Sandu pe Victor, personajul cunoscut sub numele de cod … sa-i zicem ALFA

Mircea îl știa pe Victor de pe vremea când vindea blugi la tarabă. Mircea vindea blugi,  Victor cumpăra. Mircea si Victor terminaseră facultăti prestigioase amândoi dar vremurile erau dure. Victor era pe vremea aceea un tânăr rebel cu părul lung, strâns în coadă. Rebeliunea asta rar întâlnită pe care o afișa Victor îl făcuse pe Mircea să-i ofere o reducere frumoasă la prețul prespălatilor, reducere care îl mirase într-atât pe Victor încât rămăsese prieten bun cu Mircea.

Sandu notase numărul lui Victor și-l sunase a doua zi pe la zece. Victor își aducea aminte de Mircea, cum să nu-și aducă aminte de Mircea, prietenul de-o viață. Sandu îi povestise lui Victor de problemele lui legate de reabilitarea apartamentului de patru camere de la etajul  3 și rezistenta expusă de tanti Mia, nenea Gicu și fratele lui nenea Gicu și unchiul Nae și alții ca ei. Victor notase totul într-un carnețel mic și verde și spusese că nu-i absolut nici o problemă, în două zile se rezolvă.

Sandu mulțumise frumos și, incredul, își văzuse de ale lui.

Pe la 11 aceeași zi,  Victor se înființase în zona blocului lui Sandu,  îmbrăcat într-un impermeabil gri și pe cap cu o pălărie cu boruri neagră și apoi inspectase cu mare atenție imobilul din exterior : orientare cardinală, tip de izolație, tip de tâmplărie. Victor privise îndelung imobilul și notase totul  în carnețelul verde. Se învârtise intenționat de câteva ori în jurul blocului privind și notând,. Era tactica lui de a lansă controversa și a stârni interesul. La ora 11 joia învârteala în jurul blocului era un lucru rar care pe la 11:45 a stârnit curiozitatea lui nenea Gicu .

În lipsă de altceva nenea Gicu privea în zare de pe la zece. Asa, departe, peste blocuri. Curios din fire nenea Gicu coborâse de la patru să vadă ce-i cu Victor, de ce se învârte așa ca un titirez cu un carnețel verde și o privire ciudată. Victor păruse mirat când Gicu intrase în vorba cu el . ÎI spusese lui Gicu că-i specialist în blocurilor vechi și  “nu-i a buna” cu blocul lor. Gicu se arătase mirat că Victor părea om serios și implicat și-l întrebase ce are blocul lor. Victor nu răspunsese imediat, lăsase mai întâi să se întrevadă o oarecare îngrijorare în ochii lui Gicu și-l întrebase apoi pe Gicu cam cât plătește încălzirea iarna. Gicu îi spusese că are centrală proprie instalată de copii și că iarna plătește mult dar îi plătesc copii jumătate dar nu-i bine așa, că lui nu-i place să plateasc copii, c-or avea și copii cheltuielile lor. Victor îi spusese că-i normal că plătește mult iarna că blocu-i bolnav și dârdâie iarna. Că-i făcut demult când nu există leac pentru dârdâieli din astea sau chiar nu interesa pe nimeni pe atunci că blocuri dârdâie că gazul era mult mai ieftin. Dar acum dardaielile costă și de la 1 aprilie vor costa și mai mult, în medie cu 10% mai mult.

Apoi Victor se făcuse că-și vede de învârteala lui în jurul blocului de lângă lăsându-l pe Gicu un pic nelămurit. Adică cum să se învârtă Victor în jurul blocului de lângă, al lor ce-o avea de-l lasă de izbeliște? Gicu se învârtise și el un pic în jurul blocului de lângă până dăduse de Victor și-l întrebase ce-i de făcut. Victor îi spusese că blocul de lângă obținuse majoritatea necesară reabilitării și îi arătase niște fotografii în galben verde și roșu din care reieșea clar că și blocul de lângă era bolnav dar datorită majorității obținute exista o mare șansa de vindecare.

Gicu se gândise c-ar fi bine să-i scadă și lui factura la încălzire și căzuse pe gânduri. Victor observase schimbarea de atitudine generală a lui Gicu  dar se făcuse că nu o observa învârtindu-se în continuare în jurul blocul vecin. După vreo 5 învârteli Gicu îl rugase pe Victor să vorbească puțin și cu Mia, să-i spună și ei de dârdâieli că Mia se plânsese și ea de facturi mari dar până în mai îi plătiseră copii  si nu fusese tragic dar Ina, fata cea mare a lui Mia era acum in  șomaj  și Ghiță, băiatul, intrase în pensie. Și, odată Mia convinsa, va afla și Nae și Nae îi va povesti lui Nuta, soția lui Titi și se va strânge de majoritatea aia necesară să nu mai dârdâie blocul si sa plezneasca facturile.

Victor îl privise lung pe Gicu, așa, ca și cum n-ar mai fi nimic făcut, își luase o figură lungă și spusese, notând ceva în carnețelul verde, că s-ar putea să fie prea târziu, că blocul dârdâie de prea multă veme și afecțiunile ar putea fi profunde. Gicu îl implorase din priviri să le acorde o șansă, să facă măcar un audit energetic și o poză din aceea în verde galben și roșu să vadă cât e de grav să nu mai sufere blocul.

Victor lăsase pixul jos, băgase carnețelul verde în buzunar și-l privise atent pe Gicu. Se vedea în privirea lui Gicu u  profund atașament de blocul acela vechi. Acolo își crescuse Gicu cei 4 copii, de acolo plecase Gicu în fiecare dimineață la cinci spre fabrica de scule din sectorul 5, acolo, în scara blocului vechi o cunoscuse Gicu  pe Nina, viitoarea soție. Ochii lui Gicu îi povesteau viața și Victor cedase. Îi ceruse lui Gicu informații legate de administrator și apoi îi telefonase administratorului. Administratorul îi spusese că fondurile de reabilitare existau dar nu exista majoritate. Victor sunase apoi la sonerie la Mia și Mia îl servise cu o cafea făcută din inimă căci Mia îl așteptase pe Vicor cu sufletul la gură de când îi povestise Gicu de cât de bolnav e blocul. Mia îl convisese apoi pe Nae și Nae pe Nuta. Majoritatea se obținuse într-o joi și lucrările începuseră într-o luni.

Termografia realizată de Victor arătă o boală grea dar vindecabilă. Auditul energetic realizat indica multiple variante de modernizare dintre care se aleseseră panourile solare instalate pe acoperiș, după izolare. Pe timpul lucrărilor Gicu rămăsese în contact cu Victor pentru că se crease între ei o relație deosebită de încredere și respect reciproc. Reabilitarea completă fusese terminată într-o miercuri și Victor revenise pe la 4 00 .

Blocul era acum verde pal cu balcoane maro, izolat térmic la pereții exterior și la pardoselile pe spațiile comune și Sandu își ieșise în sfârșit din găoace scoțând apartamentul de patru camere acum bine izolat de la etajul 3 la vanzare, obținând un preț foarte bun pentru un apartament de bloc dar cu  nivel energetic clasă B și cumparandu-și cu banii luați de pe apartament o casă în Voluntari, cu grădină mare.

Mă uit la Mircea cum tace și mi-l imaginez patron. Lui Mircea i-ar sta bine ca patron, are prestanța necesară unui patron și ceva calități de a face oamenii să-si iasă din găoace.

Povestea textului aici

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;De estetică nu putea fi vorba că era complet inutilă&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s