In spatele unui “comptoir” alb


Cu Mircea ne știm demult. De pe vremea când lucram amândoi la tarabă. El vindea blugi eu discuri de vinil. Terminasem facultăți prestigioase amândoi dar vremurile erau dure.

Într-un fel sau altul, fiecare se descurca cum putea. În fiecare dimineață Nina, o fată drăguță cu zâmbet suav și plete negre trecea strada și le făcea cu mâna celor doi băieți de la cafeneaua din față. După ce le făcea cu mâna, Nina intra în cafenea și comanda, ca de obicei, trei cafele negre și un cappucino. Cafeaua Ninei era ritualul zilnic al dimineților la tarabă. Sorbeam din cafeaua neagră și priveam cu Mircea  piața cum se umple. Încă de atunci Mircea era de părere că oricine ar trebui să-și permită o ceașca de cafea bună.  Obrajii lui Mircea erau deja alungiți și puțin oblici. Când se încrunta în gândurile lui, Mircea aducea déjà a chinez dus pe gânduri. Îi spusesem în nenumărate rânduri lui Mircea că asemănarea este evidenta și Mircea îmi răspunsese în nenumărate rânduri că figura aia de chinez dus pe gânduri o avea de la unchiul din partea mamei, nenea Somi, marinarul.

Sorbeam din cafeaua aceea neagră, priveam piața înca aproape goală și Mircea îmi povestea de nenea Somi. Tare îi mai plăcea lui nenea Somi să “iasă din găoace”. Să fie altfel decât lumea. Nenea Somi nu suporta ideea de a lucra “la stat” și, când i se ivise ocazia se înrolase în marină. Patruzeci de ani bătuți pe muchie pe vase comerciale. 40 de ani bătuți pe muchie în care nenea Somi gustase din aproape toate cafelele. De la nenea Somi i se trăgea lui Mircea pasiunea pentru cafea. Blugi se hotărâse să vândă pentru că asta cerea piață și oferta era încă limitată. Mircea știa însă că taraba cu blugi este doar o prima etapă.

De la blugi, Mircea trecuse la o mică afacere pe cont propriu, ceva legat de cărți vechi și rare dar vremurile nu erau pentru cărți vechi și rare și Mircea plecase vreo 3 ani în Franța să facă ceva bani pentru o nouă afacere și apoi, în așteptarea uneia care să revoluționeze piața, Mircea se angajase în privat, la o multinațională. În clădirea aceea cu pereții de sticlă. Îl priveam pe Mircea cum tace și-mi spuneam că locul lui Mircea nu-i într-o multinațională. Pur și simplu există oameni care nu-și au locul într-o multinațională. Prea multe reguli pentru rebeli. Prea putine idei.

Pe Mircea îl vedeam foarte bine în spatele unui “comptoir” alb preparand cafea neagră. Într-o ambianță “cozzy” mirosind a cafea proaspăt prăjită. Servind și zâmbind cu trăsăturile lui moștenite de la nenea Somi. Cu pasiunea pentru cafea moștenită tot de la nenea Somi.

Cei 55 000 euro investiți cu cap până peste cap. Apartamentul din Ploiești de 100 m2 la parter moștenit de la Nicu, fratele tatei, devenit noul punct de atracție al Ploieștiului. Cafeaua “TO GO” accesibilă oricui. „On site”,  “Remote”, “Buy &Go”. Mirosul de proaspăt râșnit prin tramvaiul 102. Mirosul de proaspăt prăjit prin autobuzul 30. Renume creat prin calitate. Interesul stârnit prin serviabilitate. Fidelitatea răsplătită la fiecare 10 cafele cumpărate. Popularitate susținută de campanii marketing specifice care ar viza în mod diferențiat clienții de la ora 7: 00 și apoi clienții de la ora 9:00 și apoi clienții de la ora 17:00.

Ca să acopere investiția inițială Mircea ar angaja un povestitor al cafelei și l-ar pune să depene diferitele moduri de a prepară cafeaua în funcție de grosimea la care a fost măcinată. Pe principiul prin care un iubitor al cafelei nu poate totuși un máximum de cafele pe zi, Mircea s-ar specializa și-n ceaiuri și infuzii de plante plus ceva accesorii pe care le-ar expune în niște vitrine albe cu rafuri negre. Ca să acopere investiția inițială Mircea ar creea un mit în jurul cafelei. Ideea de “low cost” ar elimina-o de la început pentru ca Mircea detestă low-costul. Mircea ar viza conceptul de relaxare în jurul unui gust profund și al unei ambiante propice pe tranșe orare.  Conceptul vizat de Mircea ar fi unul familiar care ar creea relații și dependențe de relații.

Clienții lui Mircea de la 7:00 la 9:00  ar petrece în medie 20 de minute depănând sau ascultând în jurul unei cești din porțelan alb cu toartă verde. Cristi, studentul în drum spre cursuri l-ar întâlni la “comptoir” pe Gigi, proaspătul pensionat ieșit să-și cumpere ziarul. Prima discuție ar fi lansată de povestitorul de cafea și ar stârni interesul común. Restul ar curge lin alimentat de pasiunea comună pentru cai descoperită în jurul cafelei.

De la 9:00  la 13:00 Mircea ar viza grupurile – pensionari în lipsă de activitate dar cu mare dragoste de cafea sau turiștii în trecere prin Ploiești devenit cel mai la modă oraș – cafenea din tara. Povestitorul de cafea ar povesti povestea cafelelor și apoi ar oferi o degustare după toate regulile deja povestite.

De la 13 :00 la 16 :00 ar fi intervalul tumultos al băutorilor de cafea grăbiți , cei care ar prefera o plimbare cu o cafea și un tramvai sau o plimbare cu o cafea într-un autobuz.

Mircea ar primi alte grupuri de turiști între 16:00 și 18:00 cărora povestitorul de cafea le-ar spune povești despre cafea și le-ar oferi întru testare o degustare

După 18:00 cafeneaua ar putea deveni esențial ceainărie și s-ar umple cu studenți ieșiți de la cursuri sau grupuri de fete ieșite prin oraș. Și nu numai. Cristi studentul la drept ar putea-o astfel întâlni pe Miruna studenta de la litere care împreună ar creea la rândul lor o poveste frumoasă despre felul și locul unde s-au cunoscut și pe care le-ar povești-o mai departe nepoților, creând astfel o tradiție a povestitorului de cafea în familie.

Așa e Mircea, îi place să tacă și să facă.

Povestea articolului aici

Anunțuri

Un gând despre &8222;In spatele unui “comptoir” alb&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s