Cum am simulat cutremurarea


Pe la șapte și ceva, opt fără un sfert mi s-a făcut foame. Am zis să nu arunc varza așa că am încălzit varza și mi-am luat și o felie de pâine și m-am așezat tacticos la masa mică și, aplecată, am început să mănânc. Pe la șapte și ceva-aproape-opt a început să zbârnâie telefonul de nu se mai oprea. Am lăsat farfuria pe masa mică și furculița pe farfuria albă, am apucat telefonul cu mână dreaptă și am citit acolo că s-a produs un cutremur dar trebuie să rămân calmă. Știam că aplicația detectează cutremure, citisem când o instalasem, fusese unul dintre scopurile vizate de cei ce o concepuseră. În pofida mesajul am lăsat baltă varza, am apucat motanul și am căutat grinda. Chestia e că nu știu dacă am găsit-o, m-am oprit defapt la primul toc de ușă așteptând să se producă. Citisem că durează máximum 30 de secunde până se produce din momentul în care primește “bîzzz »-ul”. După un minut de stat sub tocul ușii am zis că poate ar fi mai bine să ies în grădină și mi-am cautat paltonul că venise seară și se lăsase frigul. În ciuda celor 10 grade pe scare Richter anunțate mă mișcam fluid, doar puțin tremurat. Motanul se plictisese la mine în brațe și voia “jos”. Am încercat să-I explică că ar trebui să fie cutremur dar nu m-am făcut înțeleasă. Cinci minute mai târziu mă întrebam încă dacă ar trebui să ies în grădină sau ar trebui să aștept să văd dacă « se mai produce ».  Într-un final am decis că e mai bine în casă și, pentru că 10 grade pe scara Richter părea exagerat de mult, am tras concluzia ca era un bug. Sau o farsa. Sau o eroare umană. In fine orice dar nu cutremur. Între timp se dăduse disclaimer pe Facebook ceea ce mă linistise un pic și lăsasem motanul să-și vadă de ale lui. L-am pus pe pat și a început să toarcă. Varza se răcise și se făcuse déjà opt.

Lăsând gluma la o parte chestia asta cu alerta a fost primul exercițiul “grandeur nature” pe care l-am efectuat. În ’77 eram prea mică să știu ce se întâmplă și următoarele ori nu le prisesem că nu eram în țara ori fuseseră prea mici și nu mă zguduiseră îndeajuns de tare. În urma acestui exercițiu am ajuns la concluzia că nu știu unde-i grinda și nici dacă e bine sa cobor în grădină sau să mai pierd timpul cu cautatul paltonului. Primul instinct a fost motanul și al doilea să nu-mi uit telefonul mobil. Ața aia care m-ar mai ține legată de lume “ în caz că”. După ce s-a terminat și mi-am revenit am citit din sutele de comentarii de pe pagina de facebook. Mi se păreau haioase, atunci, « după ». Oameni la fel de panicați – sau poate mai panicați ca mine – povesteau cum ieșiseră din bloc, rămăseseră sub grinde, își treziseră copii, părinții, bunicii. Cum păruseră extrem de deplasați în ochii celor fără aplicația aceea.  Râdeam cu lacrimi imaginându-mi scene. Analizând așa, la “caldut” nu fusesem teribilă. În primul rând în momentul acela de pánica totală dispăruse rațiunea. Și asta e ceva de care nu știi până nu dai de pánica aceea totală. Și panica aceea totală în general nu o poți simula.  În al doilea rând am realizat că aveam o încredere oarbă în aplicația aceea, știam că-i făcută de oameni cu cap care gândesc cam ca mine – adică făceam parte din aceeași bulă cum s-ar zice-și asta era esențial. Textul în sine, detaliile acelea legate de intensitate și adâncime, nu mai contasera. Esențial era că aveam încredere în aplicație și în oamenii care o concepuseră și că “in mare” se anunța cutremur. Și în al treilea rând ignorasem complet motanul. Adică motanul înainte de “bîzzz” . Îl ignorasem pentru că dormea și asta ar fi trebuit să-mi dea de gândit. Dar nu-mi dăduse pentru că după ce “bîzzzî”- ise aplicația intrasem în mod pánica și în mod pánica rațiunea dispare. Și asta e ceva de care nu știi până nu dai de modul pánica. Și modul panică în general nu se poate simulă. Și tocmai pentru asta îi mulțumesc aplicației cu pricina chit că la mijloc a fost o intenție de deturnare, dezinformare, defăimare.

Aștept cu nerăbdare finalul investigațiilor.

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Cum am simulat cutremurarea&8221;

  1. Se face tot mai multă lumină în capul meu. Am citit la Ana Vlad despre cutremurul de 10 şi panică şi pizza şi copii şi nu ştiam ce să cred. Am comentat ca la un text fiction foarte bine scris şi după ce ea mi-a răspuns că s-a speriat etc mi-am pus întrebări. Că habar nu aveam de aplicaţie şi ştiam că un cutremur de 10 nu putea trece chiar neobervat. 😳 până la voi nu aveam habar de aplicaţia aia.

    Apreciat de 1 persoană

      • Am înţeles. Mai târziu, e drept. Dar am înţeles. Acum, sincer, neavând habar că există o asemenea aplicaţie, când citeşti un text despre un cutremur de 10 şi ştii că aşa ceva nu poate trece ca o ştire despre o arestare oarecare, nu cred că-am fost ieşită din comun că nu am luat ca pe ceva real. Dar după ce m-am documentat despre aplicaţie, am înţeles perfect prin ce-aţi trecut.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s