Fără categorie

Vorbesc în sfârșit despre WC-uri


Eu cred că ar trebui să vorbesc în sfârșit despre WC-uri. Când eram mică stăteam în aceeași casă în care stau și acum dar casa de atunci era casa de atunci, două camere o baie cu WC, o bucătărie, o camera, un hol și un antreu. Baia era mare pentru băile de atunci dar era mereu rece. Boilerul era spart mai tot timpul și cada era din fontă. Din aia grea și cu pete de rugină. WC-ul era solid și avea capac negru. În ’89 era același WC cu care mă născusem și cu care crescusem 18 ani. Nu țineam deloc la WC-ul ăla, nu pentru că avea capac negru ci pentru că era singurul WC din toată casă și noi eram prea mulți pentru un singur WC. Și iarna era rece de nu-ți venea să  intri în singurul WC din toată casa dar nevoia te împingea și intrai de nevoie și sentimentul de ură față de singurul WC din casă creștea și mai tare. Atât de tare am urât WC –ul ăla că atunci când într-un sfârșit am putut l-am înlocuit cu altul, cu capac alb și am înlocuit și cada și boilerul și faianța și gresia și acum e parcă cu totul și cu totul altă baie, e cald și bine de nu-mi mai vine să ies și chiar pot să rămân acolo mult și bine că am mai adăugat încă două băi cu propriile lor WC-uri  că prea mult mă marcase faptul că eram prea mulți pentru un singur WC. Și pentru că nu-mi permisesem niciodată să citesc pe WC. Nici să-mi fac planuri, unghii și nici altceva. WC-ul era un fel de tortură obligatorie.

Primul gând când când am adăugat alea două băi a fost că-s dusă rău cu ura asta față de WC-ul cu capac negru, singurul din toată casă. Că-s marcată de tortura aia obligatorie și singura terapie posibilă era alea două băi în plus. Cu timpul am realizat că există un adevărat cult pentru WC-uri de calitate și în număr suficient.

Până vinerea trecută funcționam într-unul din sediile acelea de sticlă pe care mulți le detestă. WC –urile erau în număr mare, suficient, cu o suprafața relativ satisfăcătoare și care permiteau o oarecare intimitate. Adică existau ziduri despărțitoare până sus și ușile erau ermetice. De luni însă am schimbat WC-urile odată cu birourile. Noile WC-uri sunt mici, puține, zidurile despărțitoare nu sunt nici până jos și nici până sus, se aude practic tot și hârtia se termină în jurul orei 13 :00. Nu știu de ce dar noile WC îmi amintesc de WC urile din aeroporturi și asta e un punct pozitiv pentru ele pentru că-mi crează singura senzație plăcută când întru : că-s în trecere. Dar e doar o senzație, că-n aeroporturi în general nu prea știi pe nimeni și contează mai puțin că zidurile despărțitoare nu sunt nici până jos și nici până sus și se aude practic tot. Dar îmi spun că e bine că sunt că atâta vreme n-au fost și există multe alte locuri în lumea asta unde e înca vai și amar de capul lor. În Iordania, în drum spre Petra, m-am oprit odată să beau o cafea și să folosesc WC-ul. Adică o gaură în pământ cu o stropitoare lângă și multe presuri care acoperea pământul din jurul găurii că era un WC de lux. Și aici ajung la concluzia că am uitat repede de unde am plecat și-mi vine să-mi trag palme dar nu mi le trag pentru că urăsc vorba aia care spune că “se poate și mai rau” pe principiul că … “ se poate și mai bine”. Ca-n Hong Kong de exemplu unde mirosea atât de frumos și strălucea așa de tare de credeai că-i nimerit la parfumerie. Sau în Amsterdam unde WC urile publice aveau geamuri care deveneau mate doar dacă încuiai ușă. Și nu scria nicăieri cum era treabă cu geamurile si probabil de aceea nu erau aglomerate. Sau WC –urile acelea din Marais cu lumina difuză și găuri prin tavan și unde se putea merge în duo, unul lângă altul pe muzică în surdină.

Revenind la realitate mă bucur că am putut în sfârșit să vorbesc despre WC-uri. Simțeam că este un subiect important dar nu știam cum să-l abordez. Sau dacă trebuie să-l abordez. Acum că l-am abordat, mă simț mai puțin stânjeniță de zidurile acelea despărțitoare neterminate, mă simț mai puțin singură. Datorita lor, WC-urilor, am descoperit ca totul are un rost.

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s