O înțeleg perfect pe tanti Mia


 

Odată, pe vremea împuscatului, hoinăream cu o prietenă prin centrul vechi. Ne lipeam de vitrinele magazinelor goale și ne aranjam bretonul. Undeva spre prânz ni se lipește privirea de o vitrină a unei consignații și rămâne așa lipită de ți se făcea și milă când ne vedeai. Fix atunci, când ne era lipirea mai mare și mai profund atașată de rafturile cu dulciuri trece « un străin » pe acolo, i se face milă de privirea noastră hămesită după ciocolata cu lapte așezată frumos undeva pe raftul al treilea stânga sus, ne da o bacnotă medie pentru vremea aceea, ne spune să  ne cumpărăm ciocolată și pleacă.

Incredule, nici nu apucăm să-i mulțumim “strainului”, ne apucăm de bacnota aceea ca de arca lui Noe, intrăm , cerem ciocolata cu pricina, o halim banditește să nu ne vadă lumea să zică mai știu eu ce și începem să ridicăm statuie străinului: povestim în stânga și dreapta ce gest, ce omenie, ce empatie cu privirea noastră hamestita, ce așa și pe dincolo. Ce contează suma, gestul fusese  uman și neașteptat. Ne dăduse , nu ne luase. 3 lei acolo, sumă mică dar mare pentru spiritul nostru.  Îi povestesc mamei și mama îmi spune că-i rău să mă las cumpărată chiar și în contextul ciocolatii cu lapte, eu zic că mama habar nu are de contextul meu și continui să ridic statui străinului milostiv. Că de’ …

Morala : o înțeleg perfect pe tanti Mia

Precizare :  Orice asemănare este pur întâmplătoare

Precizare suplimentară : acesta este un aproape pamflet

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s