Fără categorie

Mie-mi place în România


Mie-mi place în România. Îmi place pentru că există proceduri la fel de multe și la fel de simple ca peste tot. Există metodă și excepții, de la metodă. Și excepții de la toate și toate informatizate. Și, ca peste tot, când ceva nu merge, oamenii dau vina implicit pe sistemul informatic. Sau explicit pe alții. Că el, sistemul informatic e de vina că nu apari ca asigurat la asigurările de sănătate pe care le plătești cu vârf și îndesat și nu nenea ăla care a uitat să indice că nu mai ești plecat “pe dincolo”, căci sistemul trebuia să-i forțeze mâna să-i spună că un întors cu acte în regulă nu poate fi și un plecat cu acte în regulă. Sau poate că poate, căci omul are un comportament aleator și cine ar putea împiedică un plecat să nu fie în același timp și un întors ? Cine? Păi, nimeni, căci în concluzie e vina sistemului că nu verifică coerența globală între previziunile în ceea ce privește comportamentul aleator al omului și “flag-ul” de plecat și “flag-ul” de întors și toate sumele acelea “vărsate” de când “flag-ul de plecat” face umbră “flag-ului” de întors.

Căci în definitiv cine spune că «flag»-ul de plecat ar fi incompatibil cu «flag»- ul de întors ? Păi, cine? Păi, nimeni, căci Casa de asigurări de sănătate dă vina pe Poliție și Poliția pe Casa de asigurări de sănătate și medicul de familie dă vina pe sistem și pe nenorociții ăia care i-a impus să-l utilizeze fără nici o formare prealabilă și fără flagul respectiv nu se poate, pur și simplu nu e posibil și să faci naibii ceva ca totul să devină posibil căci altfel nema medic de familie și cercul cercuiește, dar totuși îmi place în România pentru că mâncarea are un gust și legumele o culoare normală și o formă imperfectă și oamenii socializează repede cu oricine e dispus sau nu să socializeze. Vrei, nu vrei, socializezi: în tren, cu preotul care se uită chiorîș la romanul abia început “Doamna Bovary” așezat la prima vedere ostentativ cu vedere la preot, dar în realitate așezat pur și simplu că cine să știe, după 5 pagini citite, că-i un roman cu moravuri ușoare nerecomandate călătoriilor în compania preoților în acceleratele de seară? În supermarket, când te uiți ca vițelul la poartă nouă la produsele acelea «N»-șpe într-unul de care n-ai apucat încă să auzi și vine un nene binevoitor care le folosește deja, pe produsele acelea, de ceva vreme bună le utilizează pe burete pe spate sau pe unde o fi că încerci să nu afli chiar totul și alegi produsul la întâmplare doar ca să nu afli chiar totul și dai să-i zici “mulțumesc” și să te cari, dar nenea ține să socializeze în continuare și-ți spune că produsul ăla ales de tine miroase ca naiba și atunci alegi un alt produs și, vrei nu vrei, continui să socializezei pe umerii și spatele noului produs. Și tot așa, e frumos să socializezei că vrei, că nu vrei, te mai scoate din ale tale și sincer de nu-i formidabil, căci așa nu mai e nevoie de pereți să elimini, că de cățărat îți vine și aici să te cațeri, dar socializând îți trece mai repede și fără să mai murdărești pereții degeaba.

Articolul integral aici

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s