Fără categorie

Am o groază de defecte, nu-mi ajung degetele de la o mână să le număr


Urmarea a ceea ce spuneam aici ca de acolo mi se trage.

Am o groază de defecte. Nu-mi ajung degetele de la o mână să le număr. Nici de la două mâini. Ar trebui să cer ajutorul prietenelor din copilărie pe care-mi place să le revad o data la 30 ani. Sau poate mai rar. Cine să mai numere? Odată cu anii trece și memoria. Cu prietenele din copilărie avem atât de multe să ne spunem că ne prinde seara și trece ora « H » și noi tot acolo, în jurul focului. La naiba cu machiajul perfect și tenul ca lacrima. Noaptea ascunde toate defectele. A naibii nostalgie, crește odată cu… Trec peste. Ar trebui să cer ajutorul colegilor de la birou. Sunt niște simpatici, formăm o gașcă heterogena și tocmai asta crează tot farmecul.

Să simți cum te străbat fiorii când te uiți la ele. Când îți aduci aminte, când nu vrei să-ți aduci aminte. Eu îmi aduc aminte des. Mult peste media adusului aminte. Acesta este unul dintre defectele pricipale. Visez cai verzi pe pereți mov. Cred cuvintele pe cuvânt și sufăr după. Așa sunt eu. Am o groază de defecte. Îmi plac oameni punctuali și ciorbele firebinti. Uneori îmi scăpa prea multă sare și atunci dau vina “pe”. Găsesc mereu pe cine să dau vina. Ultima data am dat vina pe solniță: nu avea manual de utilizare. Sau scria în chineză. Sau prea mic. Dioptriile cresc, precizia scade. A fost nevoie de multă apa și s-a terminat greu. Adică practic nu s-a terminat că a trebuit să o arunc că se învechise déjà. Și, când am aruncat-o, s-au strâns toate zarzavaturile în chiuvetă de era să se infunde. Dar nu s-a înfundat că știam că nu trebuie să se infunde. Dacă se înfunda trebuia să caut pe cineva s-o desfunde. Așa sunt eu. Nu știu să desfund chiuvete și nici să schimb becuri. Niciodată nu mi-au plăcut țevile. La ultima ploaie a năvălit apa de-am umplut două găleți. Noroc cu prietenii c-au tras o țeava să nu mai năvălească. Așa sunt eu. Când îmi fac prieteni mă țin de ei o viață. Îmi plac legăturile profunde și de durată. Trăiesc profund și așez stive de senzații peste stive de emoții peste stive de imagini. Am niște imagini persistente de care nu pot scăpa. Adică îmi bântuie realitatea, deformandu-mă. Deformată de imagini funcționez prost. Adică paralel cu toți și cu toate. Și eu cred că funcționez bine când de fapt nici vorba. Mi se spune mereu că-s pe lângă și că ar trebui să fac la dreapta dar mie-mi place pe lângă și nimeni nu poate înțelege de ce . Uneori nici eu nu înțeleg. Așa sunt eu, o neînțeleasă. Nu există ideal de mine în mine.

Căci, în definitiv, e atât de simplu să definești idealuri și atât de greu să le atingi. De unde și pricipiul meu de bază : nu defininesc nimic, aștept doar să treacă. Și trece.

Anunțuri
Standard

5 gânduri despre „Am o groază de defecte, nu-mi ajung degetele de la o mână să le număr

  1. Pingback: Că doar oameni suntem acu‘ că se poate | Blog discutabil

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s