Să nu existe deștepți care să ia coada în sens invers numai pentru că le pica furtunul pe partea care nu trebuia să pice


Urmarea a ceea ce mă șocase aici și continuă să mă șocheze

Ajunsesem mai devreme în gară și-mi găsisem un loc la o masă într-un birt curățel. Cerusem o cafea fără cofeină și mă mirasem că mi se servise o cafea fără cofeină. Îmi proposesem să citesc din „Dilema Veche” dar nu mă putusem abține să nu dau o raită pe Facebook. Să iau pulsul zilei. Mă obișnuisem să dau fiecărei zilei o intensitate în funcție de știrea zilei. Pe Facebook aceeași lume fericită și plecată care pe unde. La un moment dat știrea zilei mă anunța că povestea cu plagiatul continuase între timp. Între Mamaia și București ratasem două episoade. La benzinăria Petrom de pe Autostrada Soarelui era îmbulzeală mare. Plinul îl făcusem într-o jumătate de oră și avusesem timp să analizez cauza plecând de la efect. De vina era benzinăria că nu desenase săgeți pe jos să indice sensul cozii. Adică „de cum intri în benzinărie spre cum ieși din benzinărie”, să fie clar pentru toată lumea. Să nu existe deștepți care să ia coada în sens invers numai pentru că le pica furtunul pe partea care nu trebuia să pice. Și să nu existe și mai deștepți – adică turma -care să facă fix ca primii pe principiul că turma știe.

Nu, turma nu știa, turma doar facea pentru că și alții faceau la fel. Revenind la povestea cu plagiatul.  Primul episod îl urmărisem de la mare, mi se dăduse de știre și citisem din curiozitate. Cineva plagiase la greu și continua să plagieze și chiar recunoștea că plagiază și-l durea fix în cot pentru că oricum se fura în România, ce mai conta unul în plus. În episodul zilei plagiatorul afirma sus si tare că “abia așteaptă toți să fie plagiati ca o recunoaștere a valorii”. Ca o recunoaștere a unei zile care începea bine era să scap cafeaua peste editorialul zilei. Mi-ar fi părut rău de amândouă mai ales că ar fi fost débil să se confirme regula cu  răsturnarea valorilor.  Fusesem plagiata la rândul meu de o pustoaica cu succes la public și o rugasem să șteargă articolul sau să puna sursa. Nu făcuse nici una nici alta și apelasem la autoritatea supremă Google dar nu se rezolvase nici asa. Mă resemasem cu ideea relativa la sistem  și continusem să scriu. Din plăcere, din pasiune, pentru că aveam ceva de spus. Fără să iau „gata făcut” de nicăieri pentru că pur și simplu nu-mi plac lucrurile gata făcute. Nu că n-ar avea valoare ci din simplu fapt că a le lua gata făcute ar reprezenta o acțiune fără nici o valoare adăugată și asta, în concepția proprie reprezintă un timp petrecut degeaba. Citeam „citatul zilei”și mă gândeam la efectul turmei din stația petrom de pe Autostrada Soarelui. Respectasem regula dictată de cei care respectasera la rândul lor regulă dictată de … Și așa mai departe până apăruseră unii care deciseseră să nu mai respecte regula – căci mereu există unii care se decid să nu mai respecte regula –până devenise totul o îmbulzeala în toată regula în care ăia de respectau regula dădeau vina pe aia de nu respectau regula și invers  de fusese nevoie de o intervenție de urgență a responsabilului cu urgente să repună lucrurile la locul lor.

Cam așa și cu plagiatorul care consideră regula celor în neregulă drept regulă și consideră normal căci totul e relativ în definitiv pană și plagiatul atât vreme cât există turme, reguli și excepții de la reguli.

Între două înghițituri din cafeaua fără cofeină citeam comentarii și comentariile la comentarii și constatam cât de mult “juca” faptul că unii dintre comentatori îl cunoscuseră personal pe plagiator. Faptul că relaționaseră în carne și oase părea să-l spele puțin de păcate. La ultima înghitura din cafeaua fără cofeină l-am privit pe țigănușul de la masă vecină. Mă privea cu niște ochi mari și negri și avea un zâmbet frumos. Fusese trimis la cerșit și spunea o poveste cu o mamă plecată de acasă și un tata bețiv. Era poate prea mic să facă diferența între a minți și a nu minți dar nu m-am putut abține să mă întreb dacă l-aș fi crezut vreodată pe cuvânt sau i-aș fi dat de dragul zâmbetului ….

 

Va urma

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Să nu existe deștepți care să ia coada în sens invers numai pentru că le pica furtunul pe partea care nu trebuia să pice&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s