Stau cu colegii pe o bordură bej la umbră și fumez


Urmarea a ceea ce nu înțelegeam aici și încă nu înțeleg.

Stau cu colegii pe o bordură bej la umbră și fumez. Discuții despre mașini, cai putere și tipe faine. Întorc și eu capul, din curiozitate. Aș purta și eu fusta aia dacă ar fi crăpătura oleacă mai decentă. În rest, niște tonuri de gri asortate la pietre. Frumos. Demn de agățat privirea și visat cu ochii deschiși. Tipele se îmbrăca cu gust pe aici și au talii fine. Nu există restricții la lungimea fustelor și nici la adâncimea decolteurilor. Singura limită este cea a bunului simț. Căldura este o circumstanță atenuantă.

Stau cu colegii pe o bordură bej la umbră și fumez. Nu-s o mare fumătoare dar îmi place să pufăi. Când pufăi mă simt aeriană și asta îmi face bine. Uneori e bine să fii aerian, să nu mai fii în rând cu lumea, să vezi lucruri puțin deformat de fum. Printr-o perspectivă deformată de fum mă gândesc la fata vecinei de peste drum.  A dat anul trecut la stat și n-a intrat. Prea complicat. Noroc cu posibilitățile vremurilor. Părinții strâng din dinți și-i plătesc o facultate „dincolo”. Au căutat după „renume” și au ales una de prin top 30. Cică face bine mai târziu. Aia de-au intrat la stat n-au avut posibilitățile unui renume cumpărat. Dar au intrat la stat și vor continua la stat și vor termina la stat și când vor termina se vor descurca ei cumva.

Stau cu colegii pe o bordura bej la umbră și fumez. Și ei, ca și mine, au intrat demult la stat. 8 pe un loc pe vremea aceea. Fără mare renume, ani buni după au ajuns să stea pe bordura aceea gri și să constate. Banii cumpără orice până și poziția aceea comodă dată de renume. Restul nu contează, detalii. Mulți spun că exportăm creiere. Eu zic că (tot) din cauza sistemului, unele rămân. Altele rămân o perioadă și apoi pleacă și apoi se întorc sau nu se mai întorc. E un sistem ciudat sistemul asta.  Citisem mai devreme că IT-istii continuă să plece. Cică IT-istii sunt regele petrolului pe aici. Împușca mia de euro la iesirea din facultate și apoi continuă vânătoarea. O fi. Și atunci de ce mai pleacă ? Lumea zice că nu pleacă pentru bani, că pleacă „pentru că s-au săturat de”. E adevărat că trebuie să schimbi când ajungi să te saturi. Dar ajungi să te saturi oricum și oriunde.

Omul este într-o continuă căutare. Și asta este foarte bine. Când găsește se plictisește așa că începe din nou să caute. Cât despre câinii cu covrigi în coadă : acesta este un mit. Cine-l caută nu-l va găsi niciodată ceea ce este foarte bine căci astfel va continuă să caute. Negrul nu este atât de negru precum nici albul nu este atât de alb. Există bune și rele peste tot. Nu aceleași bune și nu aceleași rele. Trebuie să pleci că să înțelegi ce ai lăsat în urmă.

Va urma

Anunțuri

Un gând despre &8222;Stau cu colegii pe o bordură bej la umbră și fumez&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s