Și tot încercând să înțeleg, am început să înțeleg


Urmarea a ceea ce credeam că am scăpat dar de fapt nici vorbă

O chestie pe care mi-a fost greu sa o înțeleg a fost vehemența cu care sunt criticate aici multinaționalele. Probabil că-s prea proastă, prea implicată direct, prea formatată, în fine, mult “prea” pentru a înțelege chestii fine. Nu pricep înverșunarea românilor  din simplul motiv că-s tâmpită și încuiată și ne-scoasă în lume, sunt pur și simplu până la buric și de la buric în sus în nămolul acela de care trebuie să fugi ca de dracu că altfel te prinde și acolo rămâi, până peste cap. Că altfel nu mi-aș putea explica cum am putut rezista atâta vreme fără să explodez. 20 de ani în fix în din alea. O mare parte ce-i drept “dincolo”. Dar tot din alea. Chestia pe care trebuie s-o spun este că mi-a venit și mie să explodez și atunci mi-a venit să dau vina pe sistem și am înțeles că aș da vina pe degeaba căci sistemul nu dă  rest. Și atunci am schimbat locul, oamenii și, în timp, mentalitatea aia tâmpita care făcea să fiu lipită cu scotch de sistem, să fiu implicată până la os în toate acțiunile, să pun suflet până nu mai rămânea nimic din el de suflet. Și așa mai departe. Chestia faină cu multinaționalele este că ai unde să te duci când un mai poti.

Că există oameni de toate culturile și  multe posibilități de a-ți depăși bulă. Sfera. În fine, chestia aia unde ajungi să te învârti ca un titirez de-ți devin pereții prea mici pentru câte ai putea face. Sau fix invers și atunci începi să dai vina pe multinațională că “așa și pe dincolo”. Că-ți e prea strâmtă sau prea largă sau prea rigidă sau prea prea. Și uiți că-i și vina ta căci bula aia nu ți-o bagă nimeni pe gât. Sau poate doar frica de a nu da peste o bulă și mai a naibii. Mutinationala e doar un spațiu în care unii evoluează mai bine și alții și-au greșit bula. Desigur, există și incompatibilitate intrinsecă la spațiu dar asta nu poate dura o veșnicie. Nu veșnicia aia pe care s-o pui în cârca multinaționalei. Nu-i vina nimănui că nu ești făcut să suporți reguli impuse de alții și să încerci să atingi obiective impuse de alții. E doar vina ta că accepți incompatibilitatea dând vina “pe”. Dintodeauna i-am admirat pe antreprenorii aceia cu idei foarte crete și cu viziuni dincolo de orizontul ăla vizibil de mine, muritoarea de rând. I-am admirat și le admir curajul de a-și lua destinul în palme și a încerca balta cu paiul. Mie mi-a lipsit mereu paiul. Adică era mereu undeva pe acolo dar cine să-l vadă. Fac parte din categoría celor care au nevoie de un cadru pentru a evolua, ceva sigur și de durată. Așa sunt eu și chiar de-aș vrea n-aș putea funcționa altfel. Și-mi vine să dau cu mine de toți pereții dar aș da degeaba că antreprenor tot n-ar ieși. Nu există stofă de și basta. Și atunci accept spațiul oferit de ceilalți într-un echilibru pe care mi l-am impus singură. Și funcționează de minune. Și-n jur am oameni care funcționează la fel si de la care învăț în fiecare zi câte ceva. Și, de când m-am întors, tot încerc să înțeleg de unde și până unde vehemența cu care sunt criticate aici multinaționalele și mila cu care sunt priviți cei care le servesc de la ora … la ora de … căci există flexibilitate în orar.

Și tot încercând să înțeleg, am început să înțeleg.

 

Va urma

Anunțuri

Un gând despre &8222;Și tot încercând să înțeleg, am început să înțeleg&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s