Fără să vreau am răsuflat ușurată


Urmarea a ceea ce ziceam aici că-i un fel de morman de treceri și când colo nu apucasem să le număr pe toate.

Aveam certa senzati că port o etichetă după mine. Că uitasem să mă uit, să verific, să văd dacă “nu cumva”. Că-mi cumpărasem ieri o bluză în pătratele mici și negre și căutasem foarfeca să-i tai etichetă cu prețul și nu găsisem foarfeca și mă supărasem. Căci trebuia să îmbrac bluza și nu o puteam îmbrăca așa, oricum, cu preț cu tot. Era un preț mic în euro într-un magazin cu prețuri medii în lei. Mi se păruse ciudat amestectul acela de monezi și hotărâsem să casc bine ochii, să nu cumva să pic în plasa monezilor. Că am tendința de a pica repede și des. Și tendința de a caută plasele cu fitilul. Metaforic vorbind. Ziceau că sunt reduceri, că-i perioada reducerilor dar mie îmi plăcuse bluza aceea cu pătratele mici și negre la preț întreg.

Așa sunt eu, întotdeauna fix pe dos. Cu unele mici excepții, desigur. Și alea să le numeri pe degetul mare. Și-n rest spun că, din contră, e curat, mult mai curat și políticos, mult mai políticos. Mă impresionaseră pardoseala din granit mâncat de timp și totuși curata și oamenii aceia mulți care nu aruncau pe jos pliantele acelea împărțite la găurile de metrou, și gospodinele acelea cu plasele pline care mă loveau fără să vrea să mă lovească și apoi își cereau scuze și eu mă întrebăm de fiecare data de ce să-și ceară scuze, că eu nici nu simțisem că mă loviseră, poate că loviseră în șoaptă sau poate că fusesem eu cu capul aiurea-n tramwai că în general iau tramwaiul când nu bate soarele, că atunci e atât de cald că mă lovește în creștetul capului și încurc străzile. Odată le-am încurcat atât de bine că a trebuit să sun să întreb pe unde sunt. Îmi spuseseră să dau ceva detalii, un reper, două și eu spusesem că nu-i decât un câmp cu iarbă deasă și câteva flori albastre. Și multe pietre. Poate de acolo mi se trag multe. Sau poate că nu.  Cert e ca aveam certa senzati că port o etichetă după mine și când colo fix în față mea un bărbat agățat de o bârnă metalică nu-și dădea seamă. Avea niște pantaloni gi puțin peste gleznă și lumea evita etichetă să nu-l facă de râs. Fără să vreau am răsuflat ușurată.

Va urma

Anunțuri

Un gând despre &8222;Fără să vreau am răsuflat ușurată&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s