Cică a aflat X că ne-am întors

Cică a aflat X prin Y-sau poate prin Z, asta nu se știe sigur – că ne-am întors și Q i-a spus lui X că suntem bine, că tocmai ce m-a văzut într-o stație de tramwai și apoi în tramwai și apoi într-o stație de autobuz și apoi într-un autobuz și apoi într-o altă stație de autobuz și tot așa până am ajuns la destinație – eu și Q – și i-am spus lui Q că pentru atâtea mijloace de transport chiar nu e scump să dai 3 lei, ce mai înseamnă în ziua de azi 3 lei și Q mi-a spus că, într-adevăr, 3 lei nu mai înseamnă mult dar depinde din ce punct de vedere îți imaginezi multul, că pot fi 3 mici comandați prin telefon plus încă doi lei pe care tipul cu pachetul îi ia singur, fără să te întrebe și tu te miri că așa se petrec lucrurile dar în definitiv omul vroia doar să fie sigur c-o să-i dai, că de unde să știe el că tu i-ai fi dat oricum că-ți păruse ciudat să vezi un om trecut de 55 de ani făcând pe curierul și eu i-am dat dreptate lui Q și l-am întrebat de unde știe X și Y și Z că ne-am întors și Q mi-a spus că merită investigat și mie mi s-a părut minunat să știe toată lumea că ne-am întors căci « dincolo » erau puțini care știau că suntem și i-am spus-o și lui Q căci Q încă nu înțelegea de ce ne-am întors că, după părerea lui, nimic nu se îmbunătățise adică așa, să se vadă cu ochiu’ liber că se îmbunătățește considerabil, adică există o diferență palpabilă între ce era acu ‘ X ani și ce este acu’ și existau semne că nici n-o să fie vreodată vorba de diferențele acelea palpabile și dădea și exemple Q , să mă convingă cât de rău am făcut că ne-am întors că strada de la metrou la clădirile acelea mari și pline de multinaționale este mult prea îngustă pentru numărul de oameni care coboară la anumite ore din metrou ceea ce, după părerea lui Q , era ceva cu totul și cu totul inadmisibil și eu îi spuneam atunci lui Q că totul e relativ, că și « dincolo » existau străzi înguste, chiar și mai înguste, pline de oameni cu saci de calculator în spate și mașini și copii și cărucioare de copii de abia puteai să depășești și atunci că vroiai să depășești trebuia să te asiguri că nu mai depășește și altul în același timp cu tine, să nu va ciocniti cumva în depășirile vostre și, și mai rău, să nu treacă cumva în același timp și o mașină căci atunci problema ar fi devenit cu adevărat gravă și Q îmi dădea dreptate și recunoastea că poate e viziunea lui prea limitată și eu îi dădeam  la rândul meu dreptate și-i sugeram să plece să vadă, că poate lucrurile nu-s chiar atât de roz « dincolo » și poate nu chiar atât de « gri » în stațiile acelea bătute de soare și-n tramwaiele acelea de pe vremea lui Pazvante și-n piețele acelea  pline de legume cu gust și Q spunea că poate va pleca, doar așa, puțin, vreo două săptămâni să vadă cum este și eu îl împingeam să se ducă, să facă o pauză, să-și mai schimbe ideile, prea vedea totul la lupă, îi lipsea privirea de ansamblul, « macro-privirea » cum ar fi spus X care aflase prin Y  -sau poate prin Z, asta nu se știe sigur – că ne-am întors și-l întrebase pe Q și tot așa.

Urmarea a ceea ce ziceam aici că-i fix pe dos și poate că și este dar să nu generalizăm.

 

Va urma