Fără categorie

Sau cine dracu’ poate ştii ?


Urmarea a ceea ce a început să mă enerveze aici

Mă întrebase ce mai fac şi-i spusesem că produc gunoaie. Şi chiar produceam. Aveam un coş de gunoi lipsă, că pe ăla negru şi mare îl trimisesem déjà odată cu mobila şi găsisem nişte saci – negri şi ei – mari şi cu şnur alb şi de fiecare dată dădeam, din puterea obisnuintei,  să apăs pe clapetă şi clapeta nu şi pace şi dădeam de sacul ăla mare şi negru şi-mi aduceam aminte deodată că golisem alaltăieri o conservă de peşte şi ar fi trebuit să duc  sacul şi-mi luasem deodată inima în dinţi şi strânsesem sacul la gât să nu se simtă mirosul de peşte şi adunasem sticlele verzi de bere şi sticlele albe de vin şi borcanele cu capace cu tot şi dădusem să iau liftul  dar dădusem degeaba că liftul era stricat şi renunţasem. Aruncasem totul pe balcon şi mă apucasem de altceva, dădusem să rezerv biletul de avion şi mă bucurasem de preţ dar mă bucurasem prea repede că la ultima etapă preţul crescuse cu 56 de euro şi nu-mi explicasem de ce crescuse, renunţasem pur şi simplu şi căutasem pe alt site şi tot aşa până dădusem să plătesc şi-mi apăruse un mesaj ciudat care mă trimitea la bancă şi, de frică, sau poate dor din curiozitate, dădusem de bancă dar nu găsisem codul şi-l căutasem enervată prin tot spaţiul ăla alb până ce-mi amintisem că-l scrisem pe o revistă verde cu un pix roşu şi dădusem să-l scriu  pe cifre dar îmi dădea cu o cifră în plus şi încercasem de trei ori până reuşisem şi răspunsese o femeie amabilă care mă întrebase de ce sunasem şi eu îi explicasem chestia cu measajul ăla ciudat care mă trimisese la bancă şi ea verificase – cel puţin aşa îmi spusese că eu n-aveam de unde să ştiu ce se ascunde în spatele muzicii ăleia – şi-mi spusese că totul pare ok şi eu îi spusesem că e doar o părăre şi o rugasem să verifice din nou şi verificase şi tot degeaba că totul era ok şi-mi spusese să revin maine că poate cine ştie, minuni se mai întâmplă şi îi spusesem că eu nu cred în minuni dar voi reveni şi rugasem pe cineva să-mi dea un număr de card şi reuşisem într-un final să rezerv şi mă bucurasem tare că prea-mi merseseră toate pe dos şi dădusem să sun dar nu mai aveam credit şi-mi spusesem că atunci când e să se termine , se termină brusc, adică nu-i nevoie de nimic să se producă, se produce pur şi simplu, totul devine puţin mai complicat, mai urat mirositor, mai altfel decât la carte şi de fapt nu e chair atât de rău când se întâmplă că nu poţi doar produce gunoaie de dragul producţiei, trebuie să existe un scop, o ţintă, o chestie care să te facă să simţi că produci, că merită să produci, că nu degeaba produci şi chestia cu liftul şi chestia cu banca şi chestia cu telefonul, toate chestiile acestea nu sunt poate deloc întâmplătoare.

Sau cine dracu’ poate ştii ?

(va urma)

Anunțuri
Standard

Un gând despre „Sau cine dracu’ poate ştii ?

  1. Pingback: M-am pierdut şi eu odată cu anotimpurile … | Blog discutabil

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s