Cine n-a fost luat de fraier măcar odată în viaţă ?


Într-un mod paradoxal şi al naibii de dureros am ajuns la concluzia că adevărata dragoste – adică cea care dăinuie peste ani şi care te loveşte din plin – adică te re-loveşte cum ar veni- e cea fără sex, cea pură, din priviri cum s-ar zice, cea fără interese meschine – bărbatul ar zice (ar trebui să ştie) că (mai) toţi bărbaţii au în cap doar sex , ca un fel de obiectiv prioritar – obiectivul numărul unul, cel mai tare obiectiv din parcare, chestia aceea aparent cauzată de hormoni – e bine să ai pe cine da vina , nu? – chestia aceea a naibii de simplă pe care noi, femeile, ne facem că n-o înţelegem, sau poate chiar n-o înţelegem pentru că noi, femeile funcţionăm altfel, noi, femeile, funcţionăm pe baza de altceva, fluturii ne apucă atunci când ne e lumea mai dragă, adică fluturii ne pleznesc cu aripile lor de fluturi atunci când puteam jura că nu mai putem fi pleznite, şi ei fluturii, nu şi nu, ei, fluturii, dau cu plezneala şi noi continuăm să facem pe proastele că „de!” ce am face altfel, în defintiv cine n-a fost luat de fraier măcar odată în viaţă, în momentul acela „M” în care se aşteptau cel mai puţin şi, fiind luaţi pe nepregătite s-au comportat ca atare, adică prost, debil, idiot, copilăresc, infantil şi lista ar continua dacă n-ar trebui să revin de unde am plecat, adică de la dragostea aceea pură care dăinuie cu adevărat în pofida faptului că sex-ul e lucrul cel mai important şi nu s-a întâmplat.

(pentru R şi D)

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;Cine n-a fost luat de fraier măcar odată în viaţă ?&8221;

  1. Sunt de acord, ca interesele pot fi „de toate felurile”, inclusiv reciproce. Dragostea, insa, nu are in compozitie „ingrediente”, dragostea pura, inseamna imartasirea bucuriei, fara a cere ceva in schimb. Cand nu astepti nimic in schimb, nu exista posibilitatea de a suferi. In schimb, orice vine este bine venit si, chiar daca nu vine nimic, este foarte bine si asa. Bucuria ta a fost aceea de a da, nu de a primi. Mai mult, poti sa iubesti la mii de km distanta, nici maca nu este nevoie sa fii prezent fizic. Iubesti pentru ca iti doresti, pentru ca iti impartasesti bucuria, de a stii ca persoana iubita este fericita, chiar si fara prezenta ta. Placerea carnala este fizica. Ego-ul este psihologic. Dragostea este spirit si nu poate fi decat eterna si nu depinde, nici macar de sex.

    Apreciază

    • Dragoste fără nimic în schimb? Prea mult atruism ucide încet dar sigur, nu crezi? Cum poate fi acea dragoste în care să nu aştepţi nimic în schimb? „Iubeşti pentru că îţi doreşti, pentru că îţi împărtăşeşti bucuria, de a ştii că persoană iubita este fericită, chiar şi fără prezenţa ta.” Oare ? Iubeşti pentru că simţi ceva profund într-un moment precis. Apoi … aştepţi ceva în schimb, aştepţi ceva în schimb, aştepţi ceva în schimb, …. visezi, îţi imaginezi, interpretezi, interpretezi gesturi, cuvinte, tăceri. Şi dacă acel ceva nu vine … există resemnarea. Cât poate dura o dragoste într-un singur sens ? În stare activă nu poate dura. O pui eventual într-un colţ al minţii şi o laşi acolo. Relativ la distanţă … Există distanţe în timp şi distanţe în ani. Ambele dor.

      Apreciază

    • Ce anume face ca dragostea pură să dăinuie ? Poţi iubi din toţi porii şi totuşi decide să nu te întâlneşti „face to face” tocmai pentru a nu strica ceva? Pentru a păstra senzaţia de pur creată undeva cândva?

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s