Fără categorie

Un cer plin cu stele şi o linişte din aia de zici că numai în filme poate exista


Habar n-am de ce mi-a venit să scriu despre asta într-o seară gri de toamnă gri în care cade Bacovian o ploaie fină, rece, multă şi deasă. Poate pentru că-mi place mai mult iarna. Sigur de-aia. Iarna aceea adevărată cu miros de ger. Cu zăpadă multa si mare să se închidă şcolile de mare ce e şi să stea copii acasă, să profite de zăpadă. Că aşa zăpadă mare n-or mai vedea ei. Un metru şi ceva de zăpadă pe-o parte şi pe alta a drumului Aveau dreptate oamenii ăia mari, adulţii, aşa zăpadă n-au mai văzut copiii că s-a schimbat între timp regimul, climatul şi apucăturile unora. Sau poate că nu s-au schimbat, poate doar s-au acumulat. Cine dracu’ să le ştie?

Revenind. Undeva prin primul an de facultate îmi trece o idee prin cap şi-o las să-şi facă de cap. Întotdeauna mi-a plăcut să organizez chestii. Chefuri, baluri mascate sau doar baluri, petreceri surpriză. Muzică, dans şi toate cele. Ideea cu pricina îmi şoptise să organizez ceva, aşa ce pe vremurile bune, alea de pe vremea împuşcatului când orice organizare pe sub mână era o victorie împotriva sistemului.

Zis şi făcut, îmi sun mama şi-o rog să vorbească cu vecina de peste drum să pună ea o vorbă bună la mai marele cabanelor să ne facă rost de ceva locuri pentru patru zile şi trei nopţi. Mama mă iubea mult şi avea încredere în mine drept pentru care a vorbit cu vecina care a pus vorba bună şi ne-a întrebat „cam câţi”. Eu am făcut un calcul „en gros” şi am spus „cam şase”. Patru fete şi doi băieţi.

Două zile mai târziu era totul rezervat, organizat ca la carte. O noapte la o cabană şi două nopti la u hotel. Îmi anunţ colegii şi le spun că-i aştept în gară. La Braşov. Colegii îşi anunţă colegii care îşi anunţă colegii şi tot aşa până vine trenul, se urcă cu toţii în el şi coboară unde trebuiau să coboare. Acolo unde îi aşteptăm eu. Când să-i întâmpin, să nu se mai termine. Căscam ochii cât cepele şi numărăm. 21 fix că numărasem de patru ori si-mi daduse la fel. Îmi sun mama să-i spun că-i o problema cu „aproximarea” şi ea ce să zică, zice doar „vă descurcaţi voi ca sunteti majori”.

Şi ne-am descurcat de minune. În primul şi în primul rând am greşit cabana. În loc de una am ajuns la alta. Acolo sus, cabanierul ne-a privit pieziş şi ne-a explicat că nu-i acolo. Noi nu şi nu că acolo e. În final a cedat el, cabanierul şi ne-a îngrămădit pe toţi într-o camera de 4. În stânga ardea caloriferul în dreapta sforăia colegul. Unul Simi, simpatic. Pe la unu noaptea, dau să mă ridic să iau aer, dă şi un alt coleg pe care nu-l cunoşteam să ia aer şi el. Să luăm aer împreună cum s-ar zice. Ajungem în hol şi deschidem uşa şi ce să vezi, un cer plin cu stele şi o linişte din aia de zici că numai în filme poate exista. Eu profitam de moment la maximum şi el, colegul, profita de lipsa mea de atenţie. Şi deodată simt ceva tare şi dur în spinare şi mi se duc naibii toate visele cu stele cu tot, revin cu picioarele pe pământ şi casc ochii mari şi dau să-i spun ceva de dulce. Dar nu-mi iese nimic. Îi iese lui o declaraţie şi pe post de dovadă … chestia aia tare din spinare.

Atunci am aflat pentru prima dată cum e chestia cu întărirea – nu râdeti, aşa erau vremurile.

Îl privesc ca picată din stelele alea minunate şi-i spun că nici măcar nu ştiu cum îl cheamă. Îmi spune ce şi cum, că-i dintr-o serie paralelă cu a mea, că-i din nu mai ştiu ce oraş. În fine, o dăm pe o conversaţie şi-mi sare somnul şi lui, băiatului, i se mai potolesc poftele. Profit şi mă retrag în camera plină, între caloriferul ăla cald şi colegul cu sforăitul. Băiatul rămâne tâmp acolo, afară. N-am avut mustrări de conştiinţa, am răsuflat uşurată că am scăpat şi am visat la stelele alea minunate până la şapte când a sunat ceasul, ne-am trezit, ne-am spălat pe dinţi cu zăpadă şi pastă de dinţi şi am coborat în Poiana la hotel.

Acolo, la hotel, doar trei camere. Normal, eram doar „şase”, cu mare aproximaţie, doar şase. Ne-am împărţit cum am putut, fetele cu fetele, băieţii cu băieţii şi ne-am văzut de activităţi. Schi pe unde se nimerea – şi eu ca de obicei, am nimerit-o prost. O roşie lungă şi grea pe care am terminat-o bombănind cu schiurile în spinare. Seara, bătaie cu zăpadă, stele, cer senin şi din una în altă trece timpul, se face zece, zece şi jumătate, unsprezece şi tot aşa până dispare omul de la recepţie şi nu mai are cine să ne deschidă.

Rămăsesem vreo patru printre care şi băiatul cu pricina. Pentru că nu exista soluţie dăm să escaladăm balconul – stăteam la parter. Şi dăi şi dăi şi nici urmă de „se poate”. Balconul era prea sus şi noi prea ameţiţi de stele, de cer, de zăpadă. La un moment dat, după vreo zece încercări bune, ajung aproape sus, susţinută de la spate şi, când să încalec balconul cu pricina, îmi alunecă mâna pe balustradă îngheţată. Ce sa fac? Mă las în voia sorţii. Şi soarta ce să facă, mă ia în primire şi mă aruncă cât se poate de ne-tandru peste susţinători, acolo jos. Pleosc peste. Şi eu continui să mă las în voia ei a sorţii şi cad buluc pe moale şi aud acolo, sub mine, moalele înjurând stelelele acelea minunate şi-mi pare teribil de rău pentru stele, e a două oară în două zile când le provoc pagube verbale.

Am căzut de m-a durut spatele cinci zile în şir. Colegul cu pricina a scăpat relativ bine, s-a ţinut ţeapăn vreo lună bună. A avut noroc că era zăpada moale şi proaspăt căzută şi eu nu cântăream chiar atât de mult. De îngrăşat puţin m-am îngrăşat după.

Habar n-am de ce mi-a venit să scriu despre asta într-o seară gri de toamna gri cu o ploaie fină, rece, multă şi deasă. Poate pentru că-mi place mai mult iarna. Iarnă aceea adevărată cu miros de ger. Cu zăpadă mare să se închidă şcolile de mare ce e şi să stea copii acasă, să profite de zăpadă. că aşa zăpadă mare n-or mai vedea ei.

Sau poate că nu, poate pentru că mi-a venit aşa, deodată, să mă întreb ce-o fi devenit colegul acela dintr-o serie paralelă?

Anunțuri
Standard

2 gânduri despre „Un cer plin cu stele şi o linişte din aia de zici că numai în filme poate exista

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s