„Ne rien subir”


Fata era puţin dusă. Trebuia să-mi dau seama după mesajul din semnătură „ne rien subir”„nu încasa nimic” într-o traducere foarte aproximativă.

Mă rugase azi pe la 10:00 cineva să citesc un document şi-l citisem. Făcusem acolo nişte comentarii şi le trimisesem prin email. Băiatul – cineva-ul – le transmisese mai departe „fetei cu pricina”.

Şi fata a răspuns într-un email în care ne făcea cu ou şi cu oţet. Halal început de săptămâna ! Că de ce folosim émailul, că ea, fata, n-are timp de emailurile noastre idioate căci ea e ocupată până peste cap, mai ales că pleacă în vacanţă la sfârşitul săptămânii şi până atunci e la dispoziţia chinezilor.  Ce dracu’ a fost în capul nostru să îndrăznim să ne exprimăm astfel dezacordul faţă de tâmpeniile pe care ea, fata, le-a debitat acolo? Cine suntem noi să-i spunem unde să pună virgulă şi unde punctul?

Ea, fata, era desigur de o valoare inestimabilă în proprii ochii, acel element pe care absolut toată lumea şi-l doreşte în echipă, diamantul unei echipe, membrul fără de care n-are sens să programezi proiecte care să respecte previziunile în timp şi în spaţiu.

Am citit emailul fetei şi m-am enervat. Pentru prima oară în anul acesta m-am enervat. Nu ştiu de ce dar am simţit că-mi ies aburi pe urechi şi cuvinte obscene pe gură. Epoca înjurăturilor prin email mi se păruse depăşită. Învechită. Deja îngropată. Mă înşelasem.

Mă gâdilau degetele să-i fac fetei un text pe măsură aburilor chit că ştiam că nu se face. Nu cât existau încă aburi. Am aşteptat puţin, vreo 20 de minute şi i-am răspuns pe la 16:00 – traducere aproximativă :

„Am luat cunoştiinţă de documentul tău la ora 10:00 şi ţi-am rapsuns prin email căci sharepointul ăla de care spui tu nu era accesibil. Dacă consideri pertinente comentariile mele, pot găsi puţin timp să discutăm „verbal”. Căci da, şi eu sunt la fel de ocupă ca şi tine dar, văzând importanta subiectului, pot găsi timpul necesar unui schimb de idei. Înţeleg foarte bine că schimburile de păreri prin email pot încetini mersul lucruilor îţi propun deci să facem schimb de păreri verbal şi să evităm astfel ravagiile generate de texte prost interpreate” .

In franceza spus : echangeons par vive voix, ne subissons pas les ravages de l’écrit mal interpreté” . 

Mi-a părut logic să-i folosesc sloganul pe principiul „ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face”. 

Fata a citi şi a a răspuns dând încă o dată dovadă că e dusă. Dusă rău. Într-un émail lung şi puţin mai constructiv accepta schimbul verbal dar nu mâine, nici poimâine, eventual începând de poimâine dar în nici un caz înainte de 10:30. Înţelegea că schimburile de păreri „verbale” sunt mai constructive dar vroia să se asigure că subiectul e „copt bine…”.

Şi aici mă văd nevoită de a reproduce frază din franceză căci capacităţile mele de a traduce nuanţele sunt încă limitate. Deci fata continua astfel :
„… pour ne pas perdre de temps puisqu’on est tous bien chargés (et je ne parle pas de la coke) …”

N-am mai răspuns. Mă simţeam deja drogată de atâta delicateţe în exprimare şi bunăvoinţa şi trebuia să-mi revin cumva. Mi-am revenit povestindu-vă. Poate aveţi şi voi „poveşti” din astea, să ne descărcăm împreună.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s