Fără categorie

Cine dracu’ să rezoneze cu un tren?


(Acest articol este un pamflet a se lua ca atare)
Acest articol este unul fără stil pentru că eu am observat că în general nu stilul contează ci întâmplările. Şi nu orice fel de întâmplări, doar acelea care rezonează cu publicul.

Deci : m-am tot gândit şi răzgândit despre ce anume aş putea scrie fără un stil anume, ce anume ar stârni rezonanţa captând interesul, ce anume ar putea face omul să treacă de cuvântul cinci ca să ajungă la cuvântul şase ca mai apoi să se decidă să continue şi cu cuvântul şapte şi aşa mai departe? M-am tot gândit şi m-am tot răzgândit şi am ajuns la concluzia că habar n-am. Nici de ce ar putea face oamenii să rezoneze – pentru că eu n-am habar de oameni, cine sunt eu să am habar de oameni, ar trebui poate să am habar de oameni dar eu n-am capacitatea şi nici timpul necesar şi nici mijloacele necesare unei astfel de introspecţii – nici de cum aş putea scrie despre ceva despre care nu ştiu nimic, nici despre cum aş putea scrie ceva în care nu cred, nici despre cum aş putea scrie cu trei înjurături la patru cuvinte.

Şi pentru că mă enerva teribil situaţia aceasta de impotenţă intelectuală am început să mă întreb de ce unii da şi eu nu. Dacă am găsit ceva răspunsuri? Ceva – ceva.

  • Unii da şi eu nu pentru că unii au întâmplări proprii care rezonează cu situaţia şi cu întâmplarile proprii ale multor altora. Eu nu pentru că-s mai cu moţ. Din ăla de se plimbă cu trenurile şi metrou-rile şi autobuzurile cât îi ziua de lunga şi apoi povesteşte ceva ce nu interesează pe nimeni. Cum dracu’ să rezonezi cu nişte trenuri ?
  • Unii da şi eu nu pentru că unii au capacitatea de a spune fix ce mulţi alţii vor să audă. Cred, nu cred, ei spun şi o spun atât de frumos încât produc o rezonanţă în masă care produce la rândul ei o altă masă şi tot aşa până se satură lumea să rezoneze şi atunci ăia de ştiu cum să facă găsesc altă capacítate de a ştii cum să facă şi tot aşa. Eu nu pentru că eu sunt egoístă. Eu nu concept scrisul de-a “ce vrea celălalt să audă”, de-aia.
  • Unii da şi eu nu pentru că unora le place controversa şi o crează alimentând-o ori cu cuvinte mai jegoase decât media ori cu păreri fix inverse mediei ori cu amândouă. Eu nu pentru că pe mine cuvintele jegoase mă fac să roşesc şi mă pierd şi pierd şi cursul frazei şi sensul şi virgula şi punctul. De-aia.
  • Unii da şi eu nu pentru că unii ştiu să vorbească despre dragoste foarte frumos şi mai au şi întâmplări în general foarte dureroase prin care au trecut pe care ţin să le împărtăşească cu ceilalţi şi ceilalţi rezonează implicit căci în general cum dracu’ să nu rezonezi cu poveştile de dragoste? Eu nu pentru că n-am educaţia necesară expunerii în public. Adică am fost educată cu perdea. De-aia.

Ar mai fi poate multe dar mă opresc aici că-i deja cinci şi vine trenul. N-o să vă spun de ce şi nici cum că oricum nu veţi rezone. Cine dracu’ să rezoneze cu un tren?

Anunțuri
Standard

15 gânduri despre „Cine dracu’ să rezoneze cu un tren?

  1. Pingback: Şi copiii au cearcăne | Abisuri

  2. Eu pot rezona cu trenul. Trei ore, zilnic, îl ascult. Iar el îmi aude gândurile. Mă confesez lui cu ușutință, mult mai usor decat aș face-o in fața unui om. Ciudat? Poate, dar in week-end-uri imi lipsește 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s