Există cazuri în care diaspora şi Moldova nu sunt suficiente


Am trimis. După cum am promis, am trimis. Vreo 10, de pe două telefoane. Mi-am înfruntat somnul cu praştia. Cu scobitorile înfipte în pleoape. Cu pumnii strânşi sub bărbie. Am rezistat şi într-un sfârşit, undeva spre unşpe’ şi jumătate am votat.

În ultima vreme sunt într-o relaţie intimă cu votul. Votez pe bandă. Pentru că încă sper. Probabil că îmbătrânesc şi tocmai de aceea sunt într-o relaţie intimă cu votul. Când eram mai tânără evitam cu orice preţ votul. Îl găseam trucat, degeaba. Efectele unei epoci demult apuse (?) Pe vremea aceea, a împuşcatului, era obligatoriu. Totul. Votul. Uniforma. Matricola. Cordeluţa. Şi câte şi mai câte. Ai mei mă luau pe sus şi ieşeam în centru. La vot. Mergeam pe la unu şi un sfert că erau cozile mai mici. Eu priveam cozile alea, numărăm oamenii unul câte unul şi aşteptam. Eu n-avea drept de vot pe vremea aceea. Pe vremea aceea aveam dreptul de a nu avea dreptul. Nu eram singura dar nu ştiam. Cei ce aveau dreptul aveau doar impresia că au dreptul. Cineva se juca cu ei dându-le impresia că ei au dreptul. Rezultatele la vot spuneau totul.

Am votat pentru Voltaj, am crezut până la capăt. Au avut melodie, au avut text, au avut mesaj. Le-au lipsit puţin scenografie şi mult, mult mai mult, susţinătorii. Gurile rele spun că-i  vina diasporei că n-au avut voturi suficiente. Întotdeauna trebuie să fie vina cuiva. A celorlalţi.

Ascultăndu-i cei doi comentatori francezi mi-am dat seama cât de puţin existăm, noi, românii, cât de puţin şi cât de fals. Nu mă aşteptam să „prindă” cineva mesajul. Ei l-au prins şi au spus că e singurul lucru care i-au impresionat din toată prestaţia. Venind din partea lor m-am simţit jignită. Şi-au mai spus că mesajul spune tot despre imaginea românilor în lume. În acel moment precis mi-am dat seama că n-aveam nicio şansă.

Când s-au „împărţit” voturile mi-am dat seama că am consumat 7 euro degeaba. Sfera mea de influenţă se dizolvase cât ai spune peste hăpăită de sferele celorlaţi. Există cazuri în care diaspora şi Moldova nu sunt suficiente. Cei doi comentatori francezi au ajuns la un moment dat la limita de sus a lipsei lor de logică. Că Moldova votase cu România era un lucru care nu-i mira deloc, „că-n Moldova se vorbeşte româneşte”. Că Belgia şi Eleveţia nu dăduseră nici un punct Franţei era de-a dreptul inadmisibil, strigator la cer. Ascultăndu-i pe cei doi comentatori francezi mi-am spus că ajunseseră şi ei într-un sfârşit la concluzia că nu erau la concursul care trebuie.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Există cazuri în care diaspora şi Moldova nu sunt suficiente&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s