Există „prima dată” pentru că altfel n-am mai fi


Prima cremă de faţă a fost una grasă. O cutie albă plină ochi. N-aveam nevoie, n-aveam însă curajul de a nu face la fel ca alţii. Pentru că aşa cereau vremurile. Să te dai cu cremă de faţă. Grasă. În fiecare seară în faţa oglinzii ciobite din baia rece sprijinită de cada din fontă ciobită şi ea. Lângă cazanul găurit, peticit, din nou găurit şi din nou peticit. Când se găurea, cazanul, îl chemam pe vecinul din josul străzii să-i pună petic. Să facă apă caldă măcar odată pe săptămâna. Dacă se putea sâmbătă, dacă nu, când era să se poată. Vecinu’ venea, suda, ofta, aştepta să se răcească, servea o ţuică de casă şi apoi pleca. Mama îi dădea „ceva” pentru maşină, el spunea că nu trebuia, mama insista puţin, el mulţumea şi apoi pleca. Cu simeringuri cu tot.

Nu înţelegeam semnificaţia schimburilor, întrebam, mi se explica uneori. Alteori nu. Citeam printre termeni şi semnificaţii că viaţa celor mari nu e scoasă din manuale. Nu credeam în manuale. Mulţi dintre profesorii de pe vremea aia nu credeau nici ei. Aveau un fel foarte matur de a nu spune că nu cred, de a da doar dar de înţeles că lucrurile se petrec dincolo de manuale. Profesoara de franceză de exemplu deschidea manualul doar la pagina cu conjugări. Alea erau obligatorii şi nu păreau false. De la tot restul, ăla nescris în manuale, mi s-a tras.

Prima ţigară a fost una cu filtru pe un balcon dintr-un cartier muncitoresc. N-aveam nevoie, n-aveam însă curajul de a nu face la fel ca alţii. Aşa cereau vremurile, să despici lumea în patru într-un cartier muncitoresc. Ne strângeam cu toţii – în general mulţi -şi ne ascundeam de lume în spatele fumului. Păream maturi şi inteligenţi, aveam păreri susţinute, sfâşiam mucurile în capace de conservă pe care apoi le goleam în toaletă, râdeam pe sub mustăţi în formare şi apoi dansam blues-uri strânşi unul de altul dând vină pe context. Prea stâmt. Aşa era pe vremea aceea, se socializa intim, se transpira aproape, se învăţa anatomia dincolo de manuale. Nu credeam în manuale. Mulţi dintre profesorii de pe vremea aia nu credeau nici ei în manuale. Aveau un fel foarte serios de a nu spune că nu cred, de a da doar de înţeles că lucrurile se petrec dincolo de manuale. Creşteam şi le dădeam dreptate.

Prima beţie a început la prânz şi s-a terminat repede, înainte de două. Se roteau toate şi patul şi camera aia mică şi albă din cartierul ăla limitrof şi eu încercam să le opresc pe toate, să nu se mai învârtă şi ele continuau să se învârtă şi eu continuam să lupt cu camera, cu mobila, cu mine. S-au oprit toate după patru. De atunci am renunat definitiv la rom.

Există „prima dată” şi există apoi toate consecinţele. Toate lucrurile acelea care poate nu s-ar fi întâmplat, sau poate s-ar fi întâmplat dar poate altfel, într-o altă ordine. Există „prima dată” şi mai există şi toate regretele sau toate amintirile acelea un pic piperate, un pic sărate, un pic exagerate. Există „prima dată” pentru că trebuie să existe. Pentru că altfel nu s-ar povesti. Pentru că altfel n-am mai fi.

Anunțuri

15 gânduri despre &8222;Există „prima dată” pentru că altfel n-am mai fi&8221;

  1. M-ai facut sa-mi amintesc de prima tigara fumata impreuna cu alte doua colege de clasa. Aveam 18 ani si inainte de a trece la treaba, ne-am facut unghiile cu oja astfel incat mana sa arate intr-un mare fel 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  2. La mine asta e prima dată când citesc un text despre prima dată şi oftez. Prima dată de greutatea amintirii unui prima dată îndepărtat dar (încă) aromat. Apoi, de preaplinul cuvintelor care s-au aşezat ca şi cum ar vrea să nu te lase să le atingi, să nu le strici. Am impresia că orice cuvânt în plus ar fi ca o piesă de domio aşezată greşit. Ţi-am mai spus că îmi place tare stilul tău? Cred că da.

    Apreciază

    • Azi e ziua complimentelor. Există, există şi zile din acestea, trebuie doar să le aştepţi să se întâmple !! Mă bucur să aud, să simt, să constat. Fără să vreau, fără să ştiu, azi a fost una din acele „prime dăţi”. Eu scriam despre „prima dată” şi „prima dată” se întâmpla. Voi putea scrie la un anumit moment cu acelaşi patos despre această „prima dată”? Îmi voi aminti? Va există „urmă” trecerii prin mine? Timpul le va decide pe toate …

      Apreciază

    • Şi încă m-am oprit (la timp?) n-am vărsat tot teancul cu amintiri. Am simţit nevoia să mi le aduc aminte, uneori există o a două oară, aproape la fel de intensă ca prima, nu?

      Apreciază

      • Există, normal, dar doar într-o aprofundare perfectă a ceea ce ai început tremurat şi curios, ca şi când mai bifezi un subpunct. Încă mai aştept un ”prima dată”. La vârsta asta ar fi chiar interesant.

        Apreciază

    • Toti am fost, fiecare generatie cu „datile” ei. Generatia mea , cea a chefurilor la bloc si a fumului pe balcoane scorojite de timp, a blues-urilor care nu trebuiau sa aiba sfarsit si totusi aveau …. ce vremuri generatia „de dupa” cu barurile si bautura din baruri, alte vremuri ….

      Apreciat de 1 persoană

      • Eu ..nu. Prefer timpul de acum, cu parfum de poveşti şi impresii de atunci. Sau cel puţin, mă pot duce doar cu 10 ani in urma, să pot retrăi. O fi greşit?

        Apreciază

      • …da, asta încercam să spun. Am prieteni care traiesc doar in trecut şi mă obosesc repetările lor absurde. Una e sa ai concluzii, impresii, amintiri şi alta sa retrăieşti vremuri demult apuse.

        Apreciază

      • Fiecare îşi are „apoteoza” la un moment dat. Unii mai devreme, alţii mai târziu. Apoteoza aceea care crează reperele, punctele de ataş, emoţiile acelea puternice care marchează o viaţă. Când suntem mici visăm să devenim mari şi, odată adulţi, ne parcurgem în buclă … apoteoza. Cam ăştia suntem, noi, oamenii. Nu există regulă precisă a desfăşurării în timp, ceea ce este cert este că există.

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s