Am tăcut şi bine am făcut


Am făcut un pas înapoi să privesc lumea, aşa cum e ea : vie. În continuă transformare. Ciudată. Neaşteptată. Mi-am înghiţit cuvintele la cafeaua de dimineaţă pe balansoarul verde, mi-am uitat gândurile prindă viaţă. N-a fost să fie.

Am notat doar în trecere că atunci când se vrea se poate (1), că există totuşi semne în pofida aparenţelor (2), că zidurile vechi, (de)căzute au farmecul lor (3), că până şi reperele dispar în ciuda pagubelor sentimentale provocate (4).

Cam asta ar fi faptele, concluziile poate altădată. Sau poate nu, unele lucruri doar există.

(1) Îl cheamă Ovidiu Gârbacea şi a „născut” o staţiune pentru sportivi din fonduri proprii. Adică complet pe „barba lui”. Adică cu zero investiţii de la stat. A ieşit ceva cu gust în mijlocul munţilor, nu departe de Bran. Dovada că se poate.

(2) Am întâlnit oameni fericiţi care-ţi întorceau zâmbetul necondiţionat. Pe Republicii. Vorbeau româneşte.

(3)

11136629_1094484663902276_5325432582036519268_n

(4) Acolo mâncam plăcintă cu brânză pe vremea „împuşcatului”. La „Unic”, tot pe Republicii. A rezistat vreo două decenii bune, după. Intre timp a fost închisă, sper că doar temporar.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s