Fiecare epoca cu oamenii ei


Îmi aduc aminte de scândurile alea roşii din bucătăria veche. Suple. Paralele. Roşii. Bunica le dădea cu gaz în fiecare sâmbătă. Agăţa o cârpă de un băţ în formă de “T” şi apăsa până se ducea de tot cârpa de pe “T” şi atunci se apleca, înmuia cârpa în ligheanul verde ciobit, storcea şi apoi, în patru labe, spăla. “Ce n-a luat băţul iau eu” îmi spunea. Eu mă ţineam de nas şi o întrebam de ce cu gaz în fiecare sâmbătă. Ea mă privea şi-mi răspundea “las’ că creşti tu”. Eu nu creşteam peste noapte şi continuam să o întreb. Sâmbătă după sâmbătă până am schimbat scândurile, am făcut gard din ele, bunica s-a dus şi eu tot cu întrebarea mea am rămas. Cu mâna la nas.

Rufele le spăla bunica într-un cazan gri, metalic pe care-l încălzea pe soba VESTA cu plită. Două plite negre, vechi. Când erau fierte, rufele, bunica lua cazanul de pe foc, striga “Hopa !” şi-l căra cu greu până la vana de fontă din baia rece. Vărsa rufele în vană, le clătea cu apă rece şi apoi adăuga un strop de cerneală din călimara “de China” pe care mi-o cerea rugătoare şi pe care eu ezitam de fiecare dată să i-o dau. Cerneala “din China” avea pe vremea aceea două nuanţe dintre care una mai ciudată şi alta mai deosebită , un albastru-cer care se găsea mai rar pe piaţă. Eu o întrebam “de ce cu cerneală de China” , ea mă privea şi-mi răspundea “las’ că creşti tu”. Eu nu creşteam peste noapte şi continuam să o întreb. Sâmbătă după sâmbătă până am schimbat soba, am schimbat vana, am pierdut bunica.

Frigiderul îl dezgheţa bunica o dată la şase luni. Era un frigider Fram cu forme curbate şi mâner cu schepsis. Când eram mică nu ştiam cum funcţionează mânerul cu schepsis, îmi prindeam degetele şi apoi urlam până venea mama să vadă ce am, mă pupa şi-mi trecea. Bunica scotea, odată la şase luni, toate alimentele din frigiderul Fram, scotea rafturile de sticlă, scotea cutiile de plastic alb şi mă punea să le spăl cu oţet diluat în apă. Ea spăla frigiderul cu oţet diluat în apă. Oţetul mă pişca la ochi, îmi dădeau lacrimile. Plângeam şi spălam la cutiile alea de plastic alb până mi se încreţea pielea pe degete şi atunci consideram că frecasem destul. Bunica adăuga oţet şi freca în continuare. Eu mă ştergeam la ochi şi o întrebam “de ce cu oţet?” Ea mă privea şi-mi răspundea “las’ că creşti tu”. Eu nu creşteam peste noapte şi continuam să o întreb. Luni după luni până am schimbat frigiderul, am schimbat mânerul, am schimbat veacul.

Apoi a venit Revoluţia, s-au schimbat vremurile, obiceiurile, produsele, oamenii. Am pus gresie în bucătăria aia veche şi am transformat-o într-una nouă. În fiecare sâmbătă “dau cu mopul”, adică nu mă aplec. Pun apa fierbinte, adaug produsu cât trebue, 3 capacele în 5 litri de apă, storc cât trebuie mopul şi dau muzica tare, să ştie şi vecinii. Vecinii ştiu că mi-au spus-o deja dar eu prind greu şi uit repede. După produs, bucătăria miroase frumos, a mare. Mie-mi place la nebunie marea, când mă duc la mare mă scufund şi uit de mine până mă găsesc alţii şi apoi o iau de la capăt. Gresia străluceşte şi eu mă oglindesc în ea, îmi aranjez o buclă rebelă, deschid uşa de la terasă şi mai larg şi “las să se usuce”. În timp ce “se usucă” tai ceapa şi morcovii şi ardeii pe terasă. Să ştie şi vecinii.

Apoi strâng rufele de prin toate camerele, golesc dulapurile de surplusul unei săptămâni agitate, aleg lucrurile colorate, încarc maşina cât trebuie, cam şapte kile că am casă mare şi săptămâni extrem de agitate, adaug produsul cât trebuie, o capsulă monodoză în cuva goală – fixez temperatura şi dau drumul. Apoi mă amuz privindu-mi pisica privind tamburul. Odată mi-am pierdut pisica şi mi-a fost frică să n-o fi luat tamburul. N-o luase decât somnul.

Când mă plictisesc de privit pisica închid uşa de la terasă, închid uşa de la bucătărie şi golesc frigiderul. O dată la şase luni. Scot totul din congelator şi pun într-un lighean de plastic alb, pun ligheanul la rece, să nu se dezgheţe. Apoi scot de pe rafturi, scot rafturile de sticlă, scot magneţii de pe exterior, aplic produsul în interior, un puf – un minut. Până trece minutul pe interior dau cu puf-ul pe exteror. Iau o lavetă curată şi uscată şi şterg cu gândul aiurea. Când şterg călătoresc. Adică nu mă concentrez, nu-mi curg ochii, nu mă pişca. Pur şi simplu şterg şi mă duc departe. Mă gândesc uneori la bunica şi-mi spun că s-a dus prea repede. Eu am crescut si ea s-a dus …

Bunica făcea curăţenie o dată pe saptamână, sâmbăta. Eu fac la fel, tot sâmbăta. Bunica muncea şase zile pe săptămâna în trei schimburi. Eu lucrez cinci zile pe săptămâna într-un singur schimb.Bunica a trăit o epoca dusă, stoarsă, demult uitată. Eu trăiesc o epoca puţin mai altfel. Fiecare epoca cu oamenii ei.

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;Fiecare epoca cu oamenii ei&8221;

  1. Of. Câte amintiri. Din duşumea eu am făcut rafturi de „bibliotecă”. Iar bunica mă punea pe mine să şterg cu petrosin, dar muuult mai rar. Plus că aveam sarcina de a culege scamele (pe post de aspirator, carevasăzică) şi de a aranja zilnic ciucurii covoarelor. Mulţumesc că mi-ai amintit de bunicuţa mea.

    Apreciat de 1 persoană

    • Pe vremea aceea era lemn bun, uscat cum trebuie. Lucru de calitate, să ţină cât o viaţă. Acum lucrurile sunt programate să moară repede. Să aibă loc sa se nască altele. Mirosul de Petrosin îl mai am şi acum în nări. Îl asociasem cu sâmbătă… De scame n-a fost vorba la mine niciodată. Probabil că erau prea multe şi bunica era deja sătulă – lucra la ţesătorie. Există în fiecare amintire de genul asta un reper. Două repere. Gheare cu care ne agăţăm să nu uităm de unde am plecat.

      Apreciat de 1 persoană

  2. Ai uitat de „Lunar”. Oare asa ii spunea vopselei argintii cu care bunica dadea burlanul sobei? Mirosea intepator si cred ca era foarte toxica. Ma rugam de ea sa-mi dea si mie putin sa pictez cu argintiu si-mi spunea ca nu e pentru copii… Amintiri ingropate demult.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s