Fără categorie

Ar fi fost încă un sfat dat degeaba


Unele persoane sund fade. Goale, şterse, nesemnificative. Unele persoane, acele persoane fade, şterse, nesemnificative, se cred uneori cu totul altfel şi atunci vorbesc rar şi încet, se plimbă pe scena aia improvizată din faţa ecanului ăluia mare şi colorat cu mâinile la spate, emanând importanţă prin toţi porii. De acolo, de pe scenă, îţi aruncă între două pauze un discurs de importanţă maximă, acel discurs pe care-l aruncaseră şi ieri, şi alaltăieri, şi săptămâna trecută făcându-te să crezi că-i un discurs compus „pentru ocazie”, pentru tine şi cei ca tine. Cei din fundul unei săli prost luminate.

Unele persoane, „acele persoane importante, cu funcţie şi prestanţă” îţi prezintă apoi un slide cu o imagine pe baza căreia îţi spun o poveste cât o jumate de ora pe care o spuseseră şi ieri, şi alaltăieri şi săptămâna trecută, făcându-te să crezi că-i o poveste inventată pe loc, „pentru ocazie”, pentru tine şi cei ca tine, doborâţi de discursuri lipsite de substanţă într-un fund de sala prost luminată.

Apoi îţi prezintă „schema care a revoluţionat lumea”, acea schemă pe care te fac să crezi – pe tine şi pe cei ca tine – că au inventat-o din experienţă proprie, fructul unei vieţi la cârma unei jumătăţi dintr-o bucată maaaaare, atât de mare încât nici nu-ţi vine să mai numeri. Tu şi cei ca tine priviţi „minunea” şi o găsiti  cunoscută, e, de zece ani în buclă aceeaşi minune colorată doar diferit. Priviţi schema şi-o analizati la rece, identificaţi o oarecare asemănare, ideile vin şi pleacă doar, DOAR „omul de un anume fel” îşi lasă amprenta într-un anumit chip : o schimbare de formă „structurantă”, acel „alt text” povestit altfel. Mai la moda lucrurlor si a oamenilor. Mai la moda timpului.

Tu şi cei ca tine, vă amintiţi. Un design sensibil modificat, o poveste, altă povest, fiecare text cu povestea lui. În rest acelaşi fond, aceleaşi principii. Doar ştiţi, tu şi cei ca tine, doar le-aţi „povestit” cu creioanele voastre. Cu exemplele voastre. Pe vremurile voastre. Îţi vine să pui o întrebare . N-o pui, ar fi încă o întrebare pusă degeaba. Retoricul ai început să-l recunoşti din faşă. Închizi doar ochii şi zâmbeşti aşteptând să se termine.

La masă persoanele fade sunt şi mai fade. Te aşezi fără chef lângă una dintre ele şi te faci că plouă. Că vantuie. Că trece. În faţa ta contra-exemplul te întreabă de una şi de altă, din politeţe, acel, „savoir être”. Îi răspunzi detaşat, închegi o conversaţie cât un „entrée, plat, desert”, zâmbeşti convenţional şi-ţi vezi de ale tale. În stânga, „acea persoană fadă” devine şi mai fadă, conversaţiile convenţionale sunt pentru plebe, tu faci parte din plebe şi asta o citeşti în acele non-gesturi. Lipsa de politeţe ţi-o explici într-un fel sau altul – tu ştii să acorzi circumstanţe atenuante. I-o fi murit cineva? O fi extrem de timid? Extrem de traumatizat?

Înghiţi în grabă îngheţata de vanilie, îl privesti trist şi-ţi vine să dai un sfat : „în lipsă de zahăr adaugă puţină îngheţată. În cafea”. Dar nu-l dai. Ar fi încă un sfat dat degeaba.

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s