Fără categorie

Zarurile le aruncasem pe toate ieri


Ieri am avut o experienţă nu prea fericită. Nu, n-a murit nimeni, m-am disipat doar eu puţin printre oameni, fapte, evidenţe. Apoi, când am realizat greşeala – căci da, era bineînţeles vorba de o greşeală – m-am scurs tăcută dincolo de uşă. Dincolo de oameni. Am închis laptop-ul cu vise cu tot, am luat o carte groasă – genul acela de format mare şi scris mic – şi m-am pierdut printre nişte personaje cu nume ciudate. N-am reuşit să le înţeleg numele, n-am reuşit să le înţeleg nici faptele. La pagina şapte m-am oprit şi m-am dus la întâlnirea de la ora cinci.

Un spaţiu mic pe o stradă mică. Nişte trepte abrupte, la vale, o nouă cosmeticiană. Vechea plecase la mare. Cu familie cu tot. De tot. Noua cosmeticiană? O blondă cu iniţiativa dar fără talent. M-a apăsat ca apucata timp de o oră, şi-a căutat cremele cu zgomot lângă urechea mea dreaptă, a aplicat cu tărie şi a şters cu o vată înmuiată în nişte bidoane cu apă „aduse de sus”. Acolo, în negura beciului, mi-a venit s-o şterg, să mă scurg, să las locul ăla tare şi incomod altora.

Ieri a fost ziua experienţelor nu prea fericite. Ziua disipărilor, a evidenţelor. A scurgerilor. Nu am ce căuta în anumite locuri şi totuşi caut. Uneori simt şi evit, alteori n-am cum. Încerc cu degetul şi apoi, din politeţe fixez RDV-ul următor. Ieri mi-am impus să nu existe RDV viitor. Am străns din dinţi şi am blocat cuvintele care-mi veneau. Politeţea aceea lipită de mine îmi spunea să zâmbesc. Să-mi exprim mulţumirea într-un anume fel. N-am putut scoate bacşişul din buzunar, strângeam atât de tare din dinţi încât mi se încordaseră degetele pe fermoar. I-am zâmbit şi i-am urat week-end plăcut. Pe străduţa aceea mică, îngustă, plină de oameni şi ploi m-am felicitat. Reuşisem să trec dincolo de aparenţe. Reuşisem să mă scurg. Dovedisem curajul scurgerii. Curajul dezlipirii de un scop nebun. Inadaptat.

Azi a plouat toată ziua. La două şi ceva am aflat că câştigasem ceva, ceva undeva dincolo de pragul acela pe care-l trecusem ieri. Nu m-am bucurat. Era puţin prea târziu, zarurile le aruncasem pe toate ieri.

Ceea ce vroiam să spun de fapt este că dezlipirea implică de multe ori un efort de voinţă, de scurgere din cercul acela imperfect numit obişnuinţă. Că uneori doare dar că întotdeauna trece.

 

Anunțuri
Standard

7 gânduri despre „Zarurile le aruncasem pe toate ieri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s