Fără categorie

Despre bube


Nu v-am mai spus dar am fost tare dezamăgită de „firmele americane care caută mână de lucru puţin mai ieftină”. N-am fost dezamăgită atât de motivul în sine, asta e un subiect deja „fumat”, analizat, dezbătut, combătut. Fiecare cu felul lui de a supravieţui mai etic sau mai putin etic pe spinarea celor mai năpăstuiţi de destin – şi apropo de asta am auzit că „tendinţa” este de a te retrage din China şi a migra spre noi orizonturi. Cambogia, Vietnam, Etiopia …Nu, am fost dezamăgită de discursul mincinos al firmei americane. Era vorba de un post şi o fişă de post.

Titlul postului spunea cam aşa „Consultant IT senior” şi suna bine:  trebuia să ai o viziune funcţională de ansamblu, să cunoşti ERP-urile, munceai de unde vroiai câte opt ore pe zi, nu tu 3 ore de transport, nu tu aglomeraţie, nu tu greve şi alte chestii neprevăzute. Salariu-salariu cât să poţi trăieşti bine mersi doi-trei din el. În România. Însă … există un „hic” : erai supravegheat. Pardon. Monitorizat. Pardon. Spionat. Adică nu conta rezultatul produs, conta timpul pe(trecut) în faţa calculatorului. Altfel spus se promova implicit „handicapul mintal” sau cu bunăştiinţă exploatarea? Asta a fost punctul negativ numărul unu. Am zis „să trecem peste” să vedem ce cerinţe au. Zic şi făcut, facem testul – vorbesc la plural căci am preferat să-mi împing soţu’ în faţă ca să trăiesc pe spinarea lui – visul meu, ştiţi voi, să trăiesc scriind. Şi acum urmează punctul negativ numărul doi.

Testul ? Jumătate (cică) testa cunostiintele de limba franceză şi cealaltă jumătate cunostiintele de … cod. Dar asta am aflat-o mult prea târziu… Pe rând: cunoştiinţele de limba franceză erau testate într-o franceză cariată rău cu nişte întrebări la care – pe verificate – unul din doi francezi n-ar fi ştiut să răspundă. Genul de chestii care te ajută teribil într-o meserie atât de profund lingvistică cum e domeniul IT. Am dat „Google”şi .. surpriză. Erau unii care nu erau de acord cu ce spuneau alţii. Francezi amândoi. Adică era vorba despre o gramatică clară şi perfect integrată … în dezbateri. Am tras la sorţi şi am pus răspunsurile ălea de sunau mai bine.

Şi tot aşa până la întrebarea 40 din 80 când a început să fie cu cântec. Hora. Polcă. Cod. Păi măi „firmă americană în căutare de mână de lucru ieftină şi bună” de ce naiba n-ai spus clar în fişa postului că eşti în căutarea unor programatori PHP experimentaţi – sau începatori că habar n-am cât de „de baza” erau întrebările acelea ca n-am facut PHP in viata mea.  Dacă erai cât de cât „verticală” îţi acordai titul cu conţinutul si astfel n-aş fi pierdut două ore din viaţă răspunzând pe lânga la niste întrebări exprimate într-o franceză foarte aproximativă. Dacă vroiai programatori PHP de ce naiba n-ai spus că vrei programatori PHP? Era mai simplu şi mai economic. Şi pentru tine – ai fi scăpat de răspunsurile mele stupide – şi pentru mine – aş fi scăpat de întrebările tale foarte aproximative.

Dar nu, tu „firmă americană în căutarea unei mâine de lucru ieftine” ai mizat pe tilul pompos ca să atragi fraierii, „să ai de unde alege”. Ei bine, dragă firma americană în căutarea unei mâini de lucru ieftine şi disponibile, ţi-ai dat cu stangu’ în dreptu’ în ceea ce mă priveşte. Fraierii au dreptul lor de a alege. De asemenea. Nu corespund deloc cerinţelor tale stupide drept pentru care scriu ca să ştie şi alţii când vor pica titluri pompoase cu conţinut complet pe lângă fişa postului. Nu dragi candidaţi, nu sunteţi nuli ! Nu voi.

Ceea ce am reţinut însă din „experiment” este că americanii se adaptează mult mai repede la tendinţele actuale. Din punct de vedere ofertă, model şi legislaţie. Pentru ei, americanii, nu-i absolut nici o problemă că eşti la naiba în praznic într-un loc uitat de Europă şi lucrezi pentru o firmă americană. Dacă-i globalizare, să fie până la capăt. Legislaţia lor permite pentru că ei, americanii au şi părţile lor bune. Adică ştiu să se adapteze şi să propună modele în consecinţă.

Îi povesteam şefului meu chestia asta şi-i spuneam că pare a fi tendinţa. Şi el spunea că da, dar că-n Franţa lucrurile se mişcă greu. Greu de tot. Că-i cultural, că oamenii ţin la ce au şi nu suportă schimbarea. Că a lucra „à l’étranger pour une boite française” ar pune multe probleme administrative : asigurare de sănătate, şomaj, impozite & co. Şi eu l-am întrebat de ce naiba americanii n-au aceleaşi probleme la care el a spus următoarea chestie „americanii sunt singurii care brevetează ideile”. Adică singurii care au înţeles de unde pleacă totul. Priceput? Că eu doar pe jumătate. În fine, concluzia ar fi că toţi avem bube, unele mai mari ca altele.

Şi apropo de idei : s-a lansat un concurs ingenios care spune cam aşa : descrie un obiect pe care l-ai inventa, spune de ce şi la ce ar folosi, pune două trei componente de pe site-ul x (că asta era obiectul concursului, să faci reclamă le site-ul x) şi, dacă ne place, câştigi. Am apeciat ideea, ingenioasă. Că-n România nu se brevetează ideile. Ideea mea ? O nimica toată. Dar care mi-ar fi permis poate să trăiesc din „drepturile de autor” dacă aş fi trăit acolo unde n-a fost niciodată vorba să fie.

Anunțuri
Standard

4 gânduri despre „Despre bube

    • Lucrez de acasa din cand in cand si e bine. Relativ la americani … poate ca am dat eu peste cine nu trebuia sa dau. Cert e ca minciuna are picioare scurte. Si sincer, n-am apreciat deloc felul in care-si bateau joc de inteligenta oamenilor. Am fost in State si am apreciat tara. Sunt locuri de vazut si acolo, in Sillicon Valley exista un spirit pe care nu-l gasesti altundeva. Dar am impresia ca uneori prea si-o iau in cap considerandu-se mereu „la ei acasa”. Adica, ei sunt mari si tari si tot restul suntem mici si dispusi sa ne plecam la cerintele lor. Si apropo de cerinte : ceea ce m-a socat in State a fost felul de-a dreptul meschin in care drepturile omului erau incalcate. Se vede si din Europa dupa felul in care isi permit sa spioneze si sa se introduca in viata personala a cetateanului pe diverse motive. Desigur, au si partile bune care (poate ca nu) le compenseaza pe toate celelalte.

      Apreciat de 1 persoană

      • Eram anti americani (din motiv de filme vizionate şi educaţie „comunistă”) până când am cunoscut câţiva programatori. Sunt super superficiali, naivi şi copilăroşi. Îmi amintesc de imaginile tale de prin America. Sunt sigură că tu ai o impresie mai corectă decât a mea. Ştii cum au crescut în ochii mei? Prin emisiunile de pe Historia. Slab argument, ştiu.

        Apreciază

      • Nu generalizez. Nu vreau si nici nu trebuie sa generalizez. Programatorii „americani” sunt in mare parte orice altceva. Chinezi, indieni, romani. Si multe alte natii. Am spus, acolo, in Sillicon Valley m-am simtit ca acasa. In Romania. Nu erau reguli debile ca-n Franta si era un „aer propice creatiei”. Nu stiu cum sa definesc starea. Dar exista si „bube” exemplul firmei peste care am picat. Nu stiu, or fi unii care considera normal. Oi fi eu prea formatata de sistemul francez care incadreza la sange totul. Nu stiu. Mie mi s-a parut o tentativa de atentat la timpul meu liber. Adica erau acolo zeci de teste pe care trebuia sa le treci. Al doilea test era mincinos din start si penibil prin faptul ca cerea o perfectiune de manuire a limbii pe care nici francezii n-o au – sa nu spun cum erau formulate intrebarile acelea ” de limba”. Cred ca toti avem bube, eu am scris de una care mi s-a parut mai … nesimtita ca altele.

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s