Regret vremurile acelea când acţionam ca un electron liber


N-am să va plictisesc spunându-va că – încă o dată – particip la SuperBlog. Şi nici n-o să vă explic de ce. O să vă spun doar că „m-au gâdilat degetele”. Cam atât.

Ceea ce vreau să vă spun legat de SuperBlog este altceva. Ieri afirma cineva pe grupul FB că vor veni notele şi „iar va începe războiul stelelor”. Nu se dădeau nume dar remarca asta m-a dus cu vreo doi ani în urmă când participam zilnic la discuţiile de pe grup. Erau nişte conversaţii … cum să le spun? Savuroase? Creative? Genul de conversaţii care te făceau să scoţi ce ai mai bun din tine. Adică genul de lucruri la care nici nu te-ai fi gândit dacă nu s-ar fi gândit altul şi  ţi-ar fi „servit la fileu” cum s-ar spune. Erau câteva personaje savuroase pe vremea aceea care participau la discuţiile pe grup şi care dădeau toată sarea şi piperul discuţiilor. Se pleca în general de la o „tară” şi se ajungea … hăt departe.

Era acolo, în schimburile acelea de păreri, un umor fin, un cinism abia ascuns, o experienţă de viaţă partajată public pentru cei dornici de a căsca urechile şi a-şi deschide inima către o părere poate un pic anapoda. Îmi aduc aminte cu mare plăcere de ediţia aceea, a fost o perioadă fecundă în schimburi de idei şi păreri.

Dar…

La sfârşitul ediţiei respective ni s-a reproşat – indirect – „nouă stelelor” că divagam  prea mult, că înecam chestiile importante – adică anunţurile din partea sponsorilor – sub tone de „deşeu lingvstic” şi păreri personale care nu făceau decât să umple grupul cu inutilităţi. Mi-am dat seama atunci că aveam – eu şi cei câţiva participanţi la discuţiile cu pricina – o viziune decalată a ceea ce se astepta de la un grup de discuţii în jurul unui concurs de advertoriale. Nu respectam regulile implicite ale grupului.

La următoarele ediţii ne-am împuţinat „noi ăia de atunci, cu gura mare şi multe de spus”. Luând în consideraţie reproşul adus pe „grup”, la ediţiile următoare am cam tăcut. Adică am intervenit doar ca să elucidez vreo cerinţă absconsă legată de vreo temă. N-am mai îndrăznit nimic „extravagant”, mi-am păstrat părerile pentru mine şi blogurile mele.

Şi nu a mai fost deloc ca „la ediţia aceea”.

Nu mai există „apartenenţa la grup”, nu mai există fervoarea aceea creativă „de moment”. Replicile spontane au devenit rare si lipsite de savoarea „aceea”. Poate m-am schimbat eu.

La ediţiile următoare au apărut alţii cu „gură mare” – desigur, cei cu gură mare există în orice grup – cu subiectele şi părerile lor. N-am intervenit decât foarte, foarte rar. Eram acolo doar ca să scriu.

Ceea ce vroiam să spun aici este că nu putem schimba un grup. Ne putem adapta dând de la noi sau putem ieşi. Inversul este însă posibil, foarte posibil. De fiecare depinde felul în care se lasă (sau a nu se lăsa) „halit” de grup. Adica formatat.

P.S. Nu aduc nici o ofensă grupului, pe cei noi aproape că nu-i cunosc. Spun doar că regret vremurile acelea când acţionam ca un electron liber în conversaţie liberă cu alţi electroni liberi.

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;Regret vremurile acelea când acţionam ca un electron liber&8221;

    • A fost putin altfel acum cateva editii. Adica cum spun in articol. Imi placeau discutiile de acolo, imi „aduceau” ceva , un plus. Acum e altfel. Mult mai … cuminte. Mai in reguli. Mai ordonat.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s