Advertoriale – etică, condiţii, etica condiţiilor


Primesc prin email un mesaj în care sunt rugată să comunic condiţiile de publicare „la mine pe blog” de articole-scrise-pe-post-de-advertorial. Gen : „dacă da, cât”. Răspund că scriu pe „blogul dedicat adevertorialelor” şi spun nişte preţuri în funcţie de numărul de cuvinte. Trece un timp şi primesc din nou mesaj. Mi se indică că nu se doreşte pe blogul dedicat advertorialelor ci pe blogul principal. Adica, ala „încâlcitul”. Ca are trafic (putin) mai mare. Asta am zis eu.

Aici apare „momentul cu dilema”. „da” sau să „nu” ?

Citisem undeva, pe un grup de discuţii pe Facebook, păreri pro şi contra. Unii spuneau că scriu orice la un preţ bun, alţii spuneau că nu, nici în ruptul capului, că ce-ar să zice cititorii, că ei, autorii, au o etică a scrierilor. Discuţia s-a terminat aşa cum începuse, în coadă de peşte, adică în două tabere bine conturate , tabăra celor „nici în ruptul capului” şi tabăra celor „desigur, dar cu anumite condiţii”.

Eu una n-am o părere tranşat-tranşată. Adică mă gândesc că pe de-o parte, atâta vreme cât scriu în stilul blogului şi indic că-i vorba de advertoriale prezentate sub o oarecare formă de artă şi atâta vreme cât nu-i un subiect sensibil şi în dezacord cu crezurile mele cele mai ascunse, de ce nu? Că-n definitiv la cât de încălcit scriu poate că nici şi-ar da seama cititorul ne-avizat că-i vorba de un text despre produse sau servicii. Că atâta vreme cât nu mint spunând că l-am testat şi mi-a plăcut ci precizez că-i o părere „la prima vedere” prezentată intr-o oarecare formă literară nu poate fi atât de non-etic. In definitiv descriu „acolo” deja oameni, fapte, locuri. Abscons dar descris.

Pe de altă parte îmi spun că dacă aş scrie în stilul blogului cu pricina „sposorul” nu şi-ar regăsi produsul sau serviciul şi n-ar plăti. Şi că poate chiar n-ar fi etic faţă de cititori să le „prezint” texte cu mesaj si mai abscons.

Momentul cu dilema continuă pana la episodul următor. Sugestii?

 

 

Anunțuri

25 de gânduri despre &8222;Advertoriale – etică, condiţii, etica condiţiilor&8221;

    • Da, cam asa vedeam si eu lucrurile (in varianta „da”). Mai ramane problema cu „stilul incalcit” probabil incompatibil cu felul de a vedea lucrurile al sponsorului (dar, daca-i vorba de conditii aceasta e una din ele) si in primul rand, impactul potential negativ asupra cititorilor.

      Apreciază

    • Chiar mă gândeam la tine şi eram curioasă ce şi cum. Cei care plătesc bine au probabil o oarecare experienţă şi ştiu cât de mult poţi transmite cu cuvinte puţine. Acolo, pe grupul FB se vorbeau de sume “adevărate” pentru cei ce se respectau cu adevărat. Adică 100 / 200 de euro pe articol. Nu ştiu cum vi se pare vouă dar mie mi se pare mult pentru un articol. Dar poate mă înşel.

      Apreciază

      • Da, stlul contează foarte mult. Eu una pun mare accent pe stil. A fost, până nu demult, criteriul meu de bază. Mi-am dat însă seama că numai stilul nu e de ajuns. CItitorii aşteaptă o poveste cu cap şi coadă, personaje în care să se regăsească. Acum mă antrenez în această direcţie, să vedem, până acum e amuzant.

        Apreciază

  1. Iată și părerea unui cititor, asta dacă o dorești.
    Pe mine advertorialele mă îndepărtează de articole. Asta de obicei, pentru că au mai fost și excepții. Una dintre excepții a fost Alma, căreia i-am citit măcar în parte și astfel de articole.
    Personal, prefer să stiu că este advertorial. Dar asta nu înseamnă neapărat că nu-l voi citi. Dacă autorul știu că scrie frumos, este posibil să-l citesc pentru frumusețea scrierii. Este vorba de hainele cu care este îmbrăcată o reclamă, haine ce pot avea prin ele însele savoare, dincolo de sensul comercial al lor.
    Eu personal nu cred că aș scrie așa ceva, caci nu îmi place si nici nu pot scrie „la comandă” sau „pe tema dată”. Eu scriu mereu doar ce-mi vine în gând la momentul scrierii articolului. De fapt, ideea este cea care ma face să scriu.

    Apreciat de 1 persoană

    • Mulţumesc, chiar vroiam să aflu părerea unui cititor non-fan advertoriale. Este foarte adevărat ce depinde şi de cum scrii advertorialele. Alma le scrie atât de poetic încât nici nu-ţi dai seama că sunt advertoriale. Aproape c-ai dori să funcţioneze produsele/serviciile respective la fel ca versurile Almei. În ceea ce mă priveşte am alt stil pe blogul cu pricina. Nu spun lucrurilor pe nume, le dau de înţeles prin intermediul senzaţiilor. Nu este stilul preferat al sponsorilor, am observat la Superblog că nu prea apreciază. Deci, probabil că nu va „prinde”. Pentru Superblogul asta de „primăvară” pe blogul de advertoriale mi-am impus un alt stil, axat pe intrigă şi personaje. Pentru că vreau să-mi dezvolt această „axa” la care nu prea excelez. Este un mod foarte haios de a creea poveşti. Am chiar un proiect în cap de a re-utiliza „începuturile de poveşti de acolo” – desigur, un pic modificate – pentru a continuă apoi.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s