Fără categorie

Cum mai plagiază unii ?


Amestecă. Adică iau o bucată de pe ici, una de pe colo, mai adaugă nişte chestii personale şi … gata articolul. „Personal si autentic”, desigur. Din gama experienţă proprie & co.

Fata se numeşte Alexandra Lateş şi scrie un articol care începe cam aşa :

„Eram copil si ma jucam “de-a baba oarba”. Unul era legat la ochi ceilalti nu.Cel legat la ochi incerca sa-i prinda pe ceilalti. Ceilalti incercau sa nu se lase prinsi. Amuzamentul jocului consta in a te da aproape prins,insa o luam la fuga in ultimul moment. Caci farmecul jocului era purtat de efectul dat de dezechilibrul voit creat si nu neaparat de scopul final. Cauza trecea drept complet nesemnificativa in fata unui efect mult mai important decat orice scop in sine. Dar nu deranja pe nimeni caci era un simplu joc ale caror efecte colaterale se puteau trata la nevoie cu frunze de patlagina”

Apoi continuă cu nişte chestii „personale”– le zic eu personale dar nu am garanţia că nu le-ar fi copiate de pe cine ştie unde- cu o ruptură vizibilă de stil şi abordare.

…”,plasturi si mustrari ale parintilor nostri,pentru ca am reusit sa rupem o alta pereche de pantaloni. Astazi,acest joc il practicam in viata de zi cu zi.Insa nu mai este la fel de amuzant si pueril ,ci din contra agasant si sterp.Desii ma doare sa spun asta,ma lovesc de aceasta descriere zilnic.Da,pur si simplu alerg,insa nu e la fel de amuzant,nu vad nimic in fata ochilor si asta nu ma incanta absolut deloc,iar la final ma dezechilibrez si cad,iar mama nu mai vine cu plasturi si patlagina,ci vine de fiecare data cu o vorba buna si cu puterea pe care mi-o transmite cu toata forta ei..” Etc, etc.

(sursa ultimului paragraf: blogul fetei în chestiune dar nu pun link că nu merită, ştiţi voi cum să daţi de ea dacă va interesează).

Eu am făcut doar „sceen copy” şi l-am salvat să nu zică nimeni că aberez.

Eu cad din întâmplare peste articol şi mi se pare cunoscut. Îl scrisesem mai demult pe perspectivenoi şi apoi îl preluasem pe acest blog. Cu un alt titlu.

Fata i-a luat până şi titlul original. Probabil se gândise că e la liber, că dacă unii „se servesc” de ce n-ar lua şi ea. Diferenţa e că „alţii” luau de pe moşia proprie…Nu tu ghilimele, nu tu sursă, nimic. Ca şi cum ar fi fost „creaţie proprie”.

Mă holbez, mă mir, contrariată îi scriu şi-o rog să pună sursa. Nu-mi răspunde… Să mai aştep puţin… O fi ocupată. N-o avea acces la blog. la émail. N-o avea reţea, timp, chef să facă ce-o rog.

Nu voi face analiza actului în sine pentru că ar trebui să mă cobor la nivelul respective şi n-aş putea. Să mă pun în locul ei? Nici asta n-ar merge, nu pot să mă închipui hoţ. Voi spune doar că probabil trebuia să mi se întâmple şi mie odată şi odată. Să nu ştiu ce să fac, să caut pe net „chestii asemănătoare” şi să nu găsesc mare lucru. Cel mult câteva metode de a bloca copierea textului prin nişte scripturi pe care eu nu pot să le instalez că blogul e „în locaţie„.

Să sper într-un strop de demnitate ? Să accept că eroarea e umană ? Să consider asta drept o omisiune minoră, involuntară? Să aştept să se petreacă o eventuală „luare în considerare a cererii de rectificare”? Să fac o plângere ? Unde şi cum?

S-o pun la „gazeta de perete” cu link cu tot pe post de „reţineţi şi evitaţi”? Să-i fac trafic pe textul meu? Sau să-mi spun că-s rea, al dracului de rea, inflexibilă şi nepăsătoare la „greşelile tineretului”? Să închid ochii şi să sper că nu va mai face?

Sincer, nu ştiu ce atitudine să adopt în faţa unui astfel de act.

Până una alta îmi vine să-i spun fetei cam aşa: Mă simt onorată că ţi-a plăcut atât de tare încât ai simţit nevoia să fie al tău. Nu pot decât să mă simt importantă aşa, copiată şi însuşită. Şi totuşi, aş fi preferat să fi putut citi ceva scris de tine, poate nu perfect, poate nu cum vroiai tu să sune, dar măcar scris de tine. O bucăţică din tine care să te reprezinte. O chestie cu care să te poţi mândri fără jena de a lua munca altuia.

Aş fi vrut să-mi spui că n-ai idei, că nu-ţi vin, că pur şi simplu nu-ţi vin astăzi, aşa cum nu ţi-au venit nici ieri şi nici alaltăieri. Te-aş fi înţeles perfect, mi se întâmplă şi mie, des. Şi când mi se întâmplă, aştept să treacă Şi, dacă nu trece încerc, să le provoc, ideile, conversând. La cafeaua de dimineaţă, cu colegii. Pe blogurile celor ce au ceva de spus. În tramvai, metrou, la piaţă.Nici nu ştii cât de multe poţi afla doar privind şi remarcând reacţiile oamenilor în faţa neprevăzutului.

La actul tău eu am reacţionat aşa cum nu-mi place să reacţionez, arătându-te cu degetul. N-am ştiut reacţiona altfel, asta a fost reacţia mea în faţa neprevăzutului creat de tine.

 

Anunțuri
Standard

54 de gânduri despre „Cum mai plagiază unii ?

  1. Eu m-as simti onorata, pe mine inca nu m-a copiat nimeni. 🙂
    Poti sa-i dai un mail usturator, altfel, bine ca nu i-ai dat link. Ii mai faceai si trafic pe munca ta. Si poate de asta nu ti-a raspuns, ca nu a avut inspiratie 🙂 la fel ca la textele copiate :))

    Apreciat de 1 persoană

  2. Asta a fost şi primul meu gând 😉 Dar apoi m-am enervat. În plus o aveam în reader, culmea culmilor, nu? Ce să zic, la cât se plagiază poate inspira, unii poate chiar cred că aşa se face?

    Apreciază

  3. Unii dintre noi își aleg modele de viață: un scriitor, un poet, un savant, un…prim ministru,… Unii învață de la modelul ales, alții îl… copiază, până în cele mai mărunte gesturi.
    Unii, ca mine de exemplu, uită să își aleagă un model. Așa că am rămas doar eu cu mine însumi. Ce a ieșit? Nu cine știe ce, dar măcar sunt eu însumi!

    Apreciază

    • Poti sa iti alegi un model si sa faci ca el . Nu sa il copiezi cuvant cu cuvant. Asta inseamna doar dovada neputintei de a nu putea exista de sine statator. In ceea ce te priveste ai ales calea care te defineste cel mai bine. Si eu sunt la fel. De capul meu 😉

      Apreciat de 1 persoană

      • Aşa aş zice şi eu. Dar seturile de valori sunt personale. Şi … cum eu nu impun valorile mele altora aşa, nu accept nici eu să-mi bage alţii pe gât “valorile” lor utilizându-mă drept “sursă” necitata.

        Apreciază

      • Ai perfectă dreptate și-ți înțeleg supărarea. Dar nu uita că tiparele valorice ne sunt create în copilărie și tinerețe, iar dacă în acea perioadă nu ai reușit să te formezi corect, nu știu în ce masură te mai poți forma mai târziu.

        Apreciază

      • Da, exact. Cei “şapte ani de acasă” care îţi dau direcţia. Capacitatea de a decela răul de bine. Din păcate se pare că unii “au sărit etapa”. Nu înţeleg plăcerea de a copia. Actul creaţiei e atât de sublim încât merită un moment al lui. Ce câştigi copiind?

        Apreciază

      • Unii nu cunosc plăcerea creației, ci doar aceea a acumulării de trafic. Și asta cu orice preț, chiar și acela al furtului. Căci ce altceva este plagiatul?

        Apreciază

      • Da, cred ca este unul dintre „vinovati” : traficul , ai dreptate. Acest vinovat fara nume dar prezent peste tot… Eu fac parte din cei ce nu cred in traficul de dragul traficului. Pierdem din fond, pierdem tot fondul numarand unicii , nu?

        Apreciază

      • Nu știu. Eu privesc statisticile prezentate de WP doar ca să știu dacă am mai fost vizitat de cineva în afara celor ce-mi lasă semne directe. Pe mine personal nu mă interesează traficul.
        Aș spune că mult mai importante sunt comentariile. Acestea pot îmbogăți cu adevărat un blog, prin valoarea ideilor cuprinse în ele.

        Apreciat de 1 persoană

      • Da, asta este cel mai important, ceea ce spun oamenii cand au ceva de spus. Sau ceea ce nu spun cand considera ca trebuie sa taca. Ideile sunt valoroase, cine stie sa le „dibuiasca” printre randuri si sa le identifice potentialul …

        Apreciat de 1 persoană

  4. Eu sunt mult mai drastica si cred ca hoata asta ar trebui pedepsita cumva. Nu are cont de facebook oare? Ea sau blogul ei ca s-o punem la gazeta de perete? Nu consider ca asa ceva ar trebui trecut cu vederea. Asta e hotie curata, exact ca furtul din buzunare.

    Apreciază

    • Nu ştiu dacă are cont facebook. N-o cunosc, îi urmăream blogul de ceva vreme dar nu ştiu cine e în spatele blogului. Eu tot sper să „spună” ceva în direcţia sugerată. Adică să pună sursa sau să şteargă textul.

      Apreciază

  5. Scripturile par a fi solutia, dar nu solutii cauti tu aici. Imi pare rau…pentru ca simt siinteleg cat de ciudat te simti. Furata, Da, asta este. Sunt unii care nu numai ca nu au nici o sansa de a evolua singuri, dar nici macar nu isi dau sansa asta…

    Apreciază

  6. Acum dupa ce am scris, imi dau seama ca suna cam prosteste treaba cu sansa…Imi vine sa spun asa, ca o profesoara batrana si acrita, despre treaba cu furatul caciulii…dar…la ce bun…? De fapt, voiam numai sa te mangai pe frunte cu trecerea mea pe aici.

    Apreciază

    • 😉 Am fost socata la inceput, enervata apoi, putin trista si cumva resemnata spre final. M-am intrebat chiar daca fata e constienta de eroare si daca stie ca „asa nu se face”. Multumesc pentru gand . Oricum nu e cel mai important lucru de pe lumea asta, nu?

      Apreciază

      • Si eu astept cu nerabdare un semn de viata. Deocamada … nada. Comentariul nu apare ( o fi fost refuzat de-a dreptul ca vad ca nu mai apare nici macar „in asteptare”) Asta ar fi culmea nesimtirii.

        Apreciază

  7. Vad ca e brasoveanca… 😀 O fi crezut ca i se va trece cu vederea daca fura „de acasa”. :))) Eu as ierta, tinand cont ca pe twitter s-a dezgolit aproape de tot in cautarea succesului… 😀
    Cateva texte scrise de mine au fost urcate pe scribd. Habar nu am cine sunt persoanele care au ales tocmai blogul meu pentru asta, insa acolo nu e ca pe un blog personal, unde omul lasa impresia ca scrie folosindu-si mintea si propriile pareri.

    Apreciază

    • Mi-e rusine ca suntem din acelasi oras … (;-) S-a dezgolit in ce fel? Nu stiam. E o „figura cunoscuta” deci? E ciudat cum inteleg unii conceptul de ” celebritate”. Se pare ca asa se practica cel mai simplu. Iei de la altii si spui ca-i al tau. Nu sunt expert SEO dar intelesesem ca lui Google nu-i place continutul duplicat. Dar domnisoarei in chestiune nu pare sa-i pese.

      Apreciază

      • Am incercat sa dau de ea si am ajuns la profilul de twitter. Vara, soare, mare, costum de baie… :)))
        Nici google nu e chiar strict in aceasta privita. Daca ar fi, cred ca s-ar injumatati blogurile… :)))

        Apreciază

      • Of, e plina lumea de „din astia” zici ? Eu recunosc ca am picat din pura intamplare, cine sa stea sa caute ? Cred ca exista ceva utilitare care cauta continut duplicat, parca incercasem odata ceva de genul. Dar cine are timp sa caute? Mi-ar place ceva de gen „alerta in caz ca” Asa, sa primesc pe email cand s-a gasit ceva suspect. Ma voi interesa serios in sensul asta, poate chiar exista ceva. Omul reproduce „on line” toate comportamentele din viata reala. Hotia fiind unul din comportamente.

        Apreciază

      • Am inteles ca ar exista ceva care te ajuta sa gasesti, insa doar daca ai timp si rabdare sa iei portiuni din textele tale, bucata cu bucata… E pierdere de timp, zic eu.
        Uneori am impresia ca in online sunt mai multi hoti decat oameni cinstiti… 😀 Si da, in online chiar putem gasi toate tipurile de oameni, fix ca in viata reala. 🙂

        Apreciat de 1 persoană

  8. Nu există scripturi, nu mai vorbiţi aiureli. Odată ce textul apare pe pagina browserului, el poate fi copiat. Dezactivezi javascript, te uiţi în sursa paginii, în cel mai rău caz îl copiezi după citire. Cum să protejezi de la copiere un text care-i public? Pe care oricine îl poate citi şi deci memora sau reda? Singurul lucru pe care îl face un eventual script anti-copiere este să facă această sarcină ceva mai puţin facilă, şi prin asta, să-i facă pe unii (respectiv pe cei mai leneşi şi/sau neştiutori) să renunţe la idee.

    Mi-ar fi plăcut să pui link spre sursă, din respect pentru mine, nu pentru ea. Ca să ştiu despre ce blog vorbeşti. Din nu-prea-mult-respect pentru ea, puteai să-l pui nofollow. Iar traficul, adică faptul că dăm click să intrăm acolo să vedem făptuitoarea, este egal cu zero. Pe bune, ce contează asta? Că azi, 10 martie, contorul ei a urcat mai sus cu 5, 10 sau 30 de numere, câţi suntem cei care ţi-am citit acest articol?

    În fine, eu i-am căutat blogul şi nu l-am găsit. Ţi-am găsit în schimb textul citat pe crainicul.ro, unde participaseşi la un concurs. Posibil să-l fi preluat de acolo?

    Apreciază

    • Nu stiu de unde l-a preluat, cred mai degraba ca de pe Perspectivenoi. Nu, n-o sa-i pun link pentru ca nu merita acest interes din partea mea. Nu stiam faza cu scripturile, gasisem ceva pe net dar nu citisem in amanunt cum poti sa „treci peste ce stie tot prostul”. Oricum nu le pot utiliza. Ar fi o afacere Big Data, cum de Google nu s-a gandit inca sa exploateze „putul”.

      Apreciază

      • Ştiu că ea nu merită, dar poate meritam noi? Pe principiul tău, n-ar trebui niciodată să recenzezi filme sau cărţi proaste, pentru că nu merită (acele filme/cărţi) să scrii despre ele. Şi totuţi, cititorii tăi merită să afle despre acele filme sau cărţi, nu? Şi deci scrii. La fel, cititorii tăi merită să afle că blogul X este bun, este mai puţin bun sau plagiază de-a dreptul. Deci nepunerea linkului se bazează pe o logică defectă.

        Hapi are un astfel de script la ea pe blog. Şi mă disperă, că nu pot selecta o porţine de text cu mouse-ul. Deşi, dacă chiar vreau, evident că o pot copia. Probabil metoda asta ţine la distanţă 80% din adepţii copy/paste, pe principiul că nu ştiu cum să treacă de script şi le e prea lene să scrie de mână ce citesc acolo, dar îţi dai seama că nu este o protecţie reală, în adevăratul sens al cuvântului.

        Protecţia vine din identificarea autorului cu textul. Oare dacă cineva ar copia Luceafărul, ne-ar putea păcăli că el l-a creat? Textele pe care le scrii reflectă tocmai ceea ce eşti. Şi, dacă cineva poate să-ţi copieze un text sau două, nu poate să devină tu. Aşa că el va rămâne cu un text sau două într-un ghiveci, în timp ce tu vei rămâne cu un blog. Iar la o analiză mai atentă, tu vei fi găsită ca proprietară a mesajului pe care blogul tău îl transmite, în timp ce el va fi găsit ca fiind… un penibil plagiator.

        Apreciat de 1 persoană

      • Dupa cum spuneam in text : nu stiu ce sa fac in astfel de situatii. E prima oara cand mi se intampla deci nu stiu care e modul cel mai bun de a rectiona. Nu vreau sa-i fac rau fetei , vreau doar s-o conving sa scoata textul meu de acolo sau sa citeze sursa. Am retinut faza cu respectul fata de cititori, este un punct de vedere. Relativ la script, da, fix la genul ala de script de-l are Hapi ma gandeam si eu. Sunt de acord ca plagiatul „crapa” pe la cusaturi, acolo unde amprenta „originalului” e prea evidenta. Dar nu toti suntem Eminescu 😉

        Apreciază

      • Da, ca sa vezi. Se pare ca se poarta. Chestia e ca eu n-am reusit s-o fac pe fata sa scoata textul de acolo. Nu mi-a raspuns la comentariu (am impresia ca l-a sters ca nu-l mai vad „in asteptare”). Poate c-ar fi trebuit sa dau link, cine stie ? Asa-s eu mai fraiera, ma gandeam sa nu-i fac rau.

        Apreciază

  9. Autoarea unui blog destul de cunoscut,a fost furată cu un text si scris intr-un ziar in SUA,care se vindea pe bani frumosi.Cand s-a revoltat i s-a spus sa zică mersi,ca asa devine si ea mai cunoscuta!..:)) Marea e grădina ta Doamne!

    Apreciază

  10. Am „păţit” şi eu asta. Mi-am găsit un textuleţ pe un blog cu tot cu titlu dar şi pe trilu sub o melodie. Acelaşi text. De pe trilu văd că a dispărut, pe acel blog stă bine-merci şi acum deşi a trecut muuuult. Uitasem de treaba asta dar acum, citind la tine, am căutat şi eu.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s