7 comentarii la „Realizez că am judecat greşit epoca „aceea”

  1. Şi eu, ca şi tine, cred că am avut noroc. Rude şi prieteni fără dosar. Şi memorie scurtă. Doar cărţile strânse atunci sunt dovada că am trăit.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Da, exact. Nu ştiu câte din cele trăite erau „reale” şi câte erau „ascunse”. Despre „dosare” nu cred că am auzit nici eu. Se pare că era uşor „să ai dosar”. SIngura dată când mi-a fost frică a fost atunci când a venit prietenă mea de nisip în vizită. Plecase în Germania şi revenise 4 ani mai târziu în vizită. O invitasem să doarmă la mine şi-mi spusese că nu ştie dacă poate, că erau „urmăriţi” şi trebuiau să stea la hotelul la care declaraseră că voi sta. Până la urmă a dormit la mine. Zile întregi dupa am avut senzaţia că sunt urmărită …

      Apreciat de 2 persoane

      1. A…da. Am avut şi eu socru preot, dar au preferat să mă folosească pe post de specialist, Doar din când în când mi se aducea aminte. Şi atât.

        Apreciază

      2. Nu îmi dau seama cât de „dur” era sa fii preot pe vremea aceea. Presupun ca usor nu era.

        Apreciază

  2. 🙂 Am fost acolo! 🙂

    Apreciază

    1. Si tu ? Si, ai judecat „bine” ? Sau mai putin bine?

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: