De ce nu voi deveni niciodată celebră


Cineva spunea ieri că n-are decât 30 de unici pe blog şi eu am luat-o drept o extremă înfrângere. Mi-a picat, cum s-ar zice, turnul la picioare. Pur şi simplu s-a dărâmat. N-am reuşit decât să cad odată cu el. Acum încerc să mă ridic dar e moloz prea mult.

Aştept să trecă puţin, să absorb ideea cum că nu-i chiar aşa cum cred eu că e. Adică e mult mai grav. Dintr-un anumit punct de vedere ar trebui să mă îngrijoreze situaţia. Dar nu reuşesc să mă las doborâtă de lipsa celebrităţii. În virtutea puterii contra-exemplului am ales într-un final fericirea de sub moloz.

Am citit un articol „celebru”. Adică, spus altfel, considerat drept „foarte bun” de către wordpress. Genul de articol cu nenumăraţi unici şi o tonă de comentarii. Omul părea sincer convins de ceea ce spunea. Presupun că nu căutase celebritatea cu orice preţ, pur şi simplu îşi dăduse cu părerea în neant şi fusese să fie – din întâmplare – o părere ofensatoare la adresa diasporei. Îşi construise omul un discurs „contra” de mai mare frumuseţea, cu trăiri personale, impresii personale, judecaţi de valoare. Toate personale. Se intamplase ca  picase pe o „nişă” si devenise celebru peste noapte. Nu datorită textului in sine, textul nu excela in nimic în afara de părere. Stil nema, argumente nema. În afara părerii personale şi a judecăţilor de valoare expuse în articol – plus ceva chestii simpliste adăugate în singurul comentariu pe care s-a catadicsit să-l facă – omul nu spunea mare lucru. Si ceea ce spunea era în mare eronat .

„Cu toate astea la ultimele două alegeri prezidenţiale am fost pricopsit cu preşedinţi impuşi de obsesiile tale de atotştiutor.” ( N. A. „tale ” = românii „de dincolo)

Gresit : votul „diasporei” nu reprezinta decat un epsilon neglijabil

” Scrisoarea se adresează acelor români care au plecat definitiv din ţară (chiar dacă ei spun că nu ar fi aşa- simpla dorinţă de a te întoarce la bătrâneţe în România nu se pune).”

(Cel puţin) dublu eronat:

  • Unu : Românii plecaţi „definitiv” nu sunt plecati aşa defintiv cum crede omul respectiv şi
  • Doi : Românii „plecaţi definitiv” – adică cu cetăţenie şi acte în regulă în ţara respectivă – reprezintă un epsilon extrem, dar extrem de nesemnificativ. Mare parte din românii care au votat în străinătate au fost cei plecaţi la muncă, adica cei cu domiciliul în România.

În schimb comentarii cu toptanul. Normal, prostia atinge. Mai ales când e servită fără argumente.

Analizând exemplul cu pricina mi-am spus că-s puţin tare frustrată că nu pot face ca el. Expunerea publică implică anumite calităţi. Omul cu pricina nu dădea semne să le aibă. Adică nu răspundea la comentarii – din lipsă de argumente? –  lăsa pur şi simplu discuţia de capul ei . Şi mergea chestia. Discuţia se întreţinea singură datorită cititorilor. Erau cititorii “pentru” care se întreţineau cu cititorii “contra”.

Şi totuşi … nu era vina omului că devenise celebru. Omul spusese ceea ce crezuse în felul lui simplist şi neargumentat. Dreptul lui. Vina e a „sistemului” cel care consideră un astfel de articol drept bun şi demn de o poziţie în top.

Voluntar sau nu omul avusese “fler”. Este şi asta o formă de geniu. Eu am ratat-o.

În aşteptarea „geniului” îmi construiesc liste : o listă imaginară cu subiecte pe care n-o să le abordez niciodată. Pentru că nu-s atât de genială pe cât credeam până ieri…

  • să-l înjur pe Iohannis
  • să blasfemez biserica ordodoxă
  • să consider homosexualii drept deviaţie genetică
  • să spun că-l regret pe Ceaşescu
  • să declar că Ceauşeasca avea o inteligenţă absconsă
  • să consider unirea Transilvaniei cu Ungaria drept singură cale posibilă

… şi o listă cu subiecte pe care probabil le voi aborda şi – mai mult ca sigur- care nu mă vor scoate din moloz.

  • să cotinui să vorbesc despre adaptare şi diferenţele culturale
  • să analizez diferenţele „mai mult sau mai puţin vizibile” între „aici” şi „acolo”
  • să iau peste picior anumite „tare
  • să fac haz de necaz
  • să spun de ce nu umblă câinii cu covrigi în coadă
Anunțuri

15 gânduri despre &8222;De ce nu voi deveni niciodată celebră&8221;

  1. Nu știu dacă realizezi, dar sună foarte straniu „a avea unici” 🙂 Pentru mine este semnul că am pășit într-o societate care răspunde unor coduri foarte precise, asemenea unei utopii a viitorului în care ceea ce contează acum nu se aseamănă deloc cu ceea ce conta în vechea lume. Haaa, apropo, și eu dau uneori peste bloggeri de succes, dar subiectele pe care le abordează, deși populare, mi se par foarte plictisitoare.

    Apreciat de 1 persoană

    • 😉 Criteriile de masura a calitatii sunt cel putin ciudate. Nu conteaza feed-backul pozitiv starnit de un articol, conteaza numarul de persoane care considera articolul o aberatie. Asta este calitatea in acceptiunea actuala. Da, traim intr-o societate cu coduri aberante. Relativ la succes, este o pacoste. Banalizeaza. Si cand spun asta nu o spun pentru ca as fi frustrata sau alte chestii din astea, cand o spun o spun din proprie experienta profesionala.

      Apreciază

  2. …mda, că bine zici, numai că, desi cam lipsesc din blogosfera, doar aruncând ceva pe blog şi apoi fug repede, te prefer cu liniile, cu punctele şi cu obsesiile tale, uneori verde crud, cu dilemele şi punctele tale de vedere. Mă sperie statisticile şi mi-e mai bine fără ele. Te salut, Daniela.

    Apreciat de 1 persoană

    • Fiecare cu obesia lui, asa e. SI totusi, atata vreme cat nu esti capabil a-ti sustine propriile obsesii nu te poti erija in blogger de succes. cel putin intr-o lume ideala. Dar desigur, suntem departe de lumea ideala, exista utopii mai profunde ca altele. Sunt atatea articole interesante care „zac” undeva departe, departe de criteriile de selectie a unei societati bazate pe criteriul numerelor. Este foarte ciudat sa vezi cum un articol a devenit celebru (de bun) pe baza comentariilor negative pe care le-a starnit. Haios si mai ales logic , nu?

      Apreciat de 2 persoane

  3. La urma urmelor, de ce ne-am dori să fim „bloggeri de succes”, într-o lume care se umple de personaje „de succes” din ce în ce mai dubioase? Şi în care mi se pare – deşi sper că greşeşc! – că media coeficientului de inteligenţă e în continuă scădere?

    Apreciat de 1 persoană

    • Este adevărat. Este fix ce se întâmplă şi cu mass-media : se promovează non-valori. Nu ştiu dacă este sau nu QI-ul mediu în scădere. Probabil că da, am înţeles că într-un viitor nu foarte îndepărtat creierul uman se va atrofia.

      (apropo de inteligenţă, am auzit ieri o chestie simpatică : care este diferenţa între un inteligent şi un imbecil ? Inteligentul poate oricând face pe imbecilul. Inversul nu e dovedit posibil )

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s