EU SI CAFEAUA – MIC TRATAT DE CALATORIE PRIN TIMP


1989 – decembrie, iarna

Mă trezeam, priveam iarna, priveam termometrul, priveam plapuma groasă, imperfecta plapuma groasă, priveam ceasul, nu mă hotărâm, mai stăteam puţin , doar puţin, oleacă, doar oleacă, trecea şi aia, toate trec, îmi luam inima în dinţi, un picior, un fior, deschideam uşa, închideam uşa -“să nu iasă căldura”, verifcam nivelul gazului, uneori nici vorba de nivel, dădeam nivelul la maxim, căutam ibricul roşu, găseam ibricul roşu, măsuram două căni negre de apă, adăugăm o jumătate de cană – “să fie în plus că oricum se evaporă” – aşteptam, aşteptam, aşteptam, într-un sfârşit fierbea, căutam zahărul, nu găseam zahărul, o sunam pe mama la servici s-o întreb unde e zahărul, mama nu ştia unde e zahărul, mama era în şedinţă, mama nu-mi răspundea, pur şi simplu nu-mi răspundea mama, luam ibricul roşu de pe foc, lăsam focul să ardă, mă îmbrăcam, mă încălţam, mă îndemnam, ieşeam, dârdăiam, doboram nămeţii, ajungeam, ciocăneam – soneria era în pană – ciocăneam din nou, ceream un pic de zahăr, invităm “hai la o cafea ! “, accepta, doboram nămeţii din nou, invitam înăuntru “e puţin rece că a fost gazul oprit”, pofteam în bucătărie “aici e cel mai cald” puneam din nou ibricul roşu pe foc, mocnit foc, prea mocnit foc, adăugam o cană de apă, aşteptam, aşteptam, aşteptam, povesteam, ne întrebam, bârfeam, pe scurt : ne ocupam. Într-un final fierbea, găseam zahărul, adăugam zahărul, mestecam, adăugam cafeaua, mestecam, aşteptam să dea în clocot, o dată, de două ori, nu de mai multe ori, “strică la ficat” luam ibricul roşu de pe foc, aşteptam să se depună, să se limpezească un pic, să devină potabilă, aşteptam, aşteptam, sporovăiam. Într-un final era gata, o puneam în două căni negre “de cafea” şi o savuram.Îmi plăcea aburul acela fin, îmi plăcea căldura aburului acela fin, prelungirea nopţii în aburul acela fin, îmi plăcea ziua care se întrezărea prin aburul acela fin. Îmi plăceau sporovăielile din jurul aburului fin, planurile de viitor din jurul aburului, visele, visele acelea multe şi dese precum aburul acela mult şi fin ….

Ingredientele epocii :

O sobă neagră “VESTA”
Un ibric roşu
O linguriţă cu coadă
Zahăr de la vecina
1 cană neagră
Cafea boabe proaspăt râşnită, să-şi păstreze savoarea
******

2014 – aproximativ la aceeaşi “oră”

Mă trezesc, privesc toamna târzie, dau căldura pe minim, dau pilota la o parte, iau iPhone-ul -privesc ora, privesc puţin pe geam, mă hotaresc, mă ridic, mă car cu greu de colo până colo, apăs pe buton, adaug putina apă, prepar două ochiuri, aştept “să se producă presiunea, minunea necesară”, caut capsula maro, nu, mai bine o capsulă verde, nu, e prea tare capsula verde, mai bine capsula roşie, nu, aia roşie e fără cofeină, caut un criteriu suplimentar, nu găsesc criteriul suplimentar, caut un martor, m-am încăpăţânat destul să tot caut criteriul hotărâtor, nu, hotărâtoare nu e culoarea, nu, hotărâtoare e starea, îmi analizez starea, în lung şi-n lat îmi analizez starea, am o stare puţin amorţită, puţin nedormită, am o stare compatibilă cu o capsulă anume, nu mă decid care, se ard ouăle, întorc oualele, apăs pe butonul plitei să nu se mai ardă ouăle, privesc capsúlele, nu mă hotaresc, cer părerea, n-am cu cine, dincolo “se sforăie”, aleg capsula maro, pun mierea în cană – zahărul e prea rafinat – apăs pe buton, curge apă, aştept să curgă apa până la capăt, iau cana maro, ies pe balcon, amestec, pisica mă priveşte întrebătoare, întrevăd pisica prin aburul fin, continui să amestec, amestec şi-mi aduc aminte, visez, da încă visez, gust privind pisica, visează şi ea, visam împreună undeva departe …

Ingredientele epocii

Un expressor de cafea cu buton cu tot, cu recipient de apă cu tot
Capsule de cafea la alegere
O linguriţă mică “design”
Puţină miere
O cană maro “design”

CONCLUZIE

Au trecut epoci, am creat vise, am trecut prin vise. Au trecut 25 de ani, aroma cafelei a rămas. Semn de continuitate ? Legătură dintre epoci ? Probabil amândouă …

PE POST DE EPILOG

Am păstrat şi ibricul şi linguriţa cu coadă lungă. Soba Vesta n-am păstrat-o, ar fi trebuit să păstrez şi soba Vesta, nu m-am gândit la momentul respectiv, există momente când nici cafeaua nu trezeşte destul.

Dacă prefer ceva în mod deosebit ? Desigur, prefer discutiile “în jurul aburului”. Mi-e dor de bucătăria aia veche, aia ne-refăcută, de geamurile scorojite – alea fără termopan, mi-e dor de necesitatea vecinei în cazuri extreme, mi-e dor de sporovăielile “în aşteptarea clocotului”. Sunt de modă veche dar mă tratez urmârind epocile în ritmul meu.

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;EU SI CAFEAUA – MIC TRATAT DE CALATORIE PRIN TIMP&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s