Suntem doar nişte români un pic mai departe


Nu mă consider erou, nu sunt erou, sunt doar un om, un om obişnuit. Un om care-şi vede liniştit de ale lui, casă, masă, autobuz, tren, servici, iar casă iar masă iar tren …

Dumincă trecută am stat la o coadă. Două ore bune. Nu mai stătusem demult la coadă. Nu atâta vreme. Nu la o asemenea coadă. Era o coadă lungă dar ordonată. N-aveam mare lucru de făcut în aşteptarea capătului, am privit mult timp oamenii. Erau oameni de tot felul. Unii vorbeau de construcţii, alţii de instalaţii. Eu doar îi ascultam, nu ştiam nimic nici despre construcţii şi nici despre instalaţii. Îi ascultam şi îi priveam, trecea timpul mai uşor privind oamenii. Îi priveam şi vedeam coada aceea ca un simbol ce a invins timpul, noi şi cozile dinainte de Revoluţie, noi si cozile după Revoluţie, noi şi tendinţa intrinsecă de a ne învârti în jurul cozii. Noi şi curiozitatea drumului perpendicular pe cale, noi şi tendinţa bolnăvicioasă de a căuta mereu şi mereu ograda vecinului, de a căuta mereu şi mereu şi mereu ţepii din blana vecinului. Priveam oamenii aceia şi-mi spuneam că m-am învechit, că-s depăşită, că simbolul cozii şi a drumurilor perpendiculare face deja parte din istorie, că istoria e istorie şi prezentul e prezent. Priveam oamenii aceia şi mă simţeam cumva la unison cu ei, nu le ştiam tendinţele, culorile, sentimentele, direcţiile, apartenenţa la coadă îns ne apropia acoperind toate tendinţele, sentimentele, direcţiile, … Şi îmi pica atât de bine unisonul acela, apartenenţa aceea , îmi amintea apartenenţa aceea altă epoca, alte vremuri, alte cozi, altă iarnă…

N-a fost să fie decât temporară apartenenţa aceaa. N-a fost să fie totală apartenenţa aceea. Nu poate exista  apartenenţă totală.

La capătul cozii s-a dus buhul cozii peste mari şi ţări, s-a vorbit în lung şi-n lat, s-au dat exemple, s-au arătat cu degetul vinovaţii, s-au dat exemple pozitive – prea multe exemple pozitive? Datorită „prea mult-ului” – prea multă strică ! – au apărut şi oameni satuli de atâtea exemple pozitive, oameni revoltaţi împotriva exemplelor pozitive, revoltaţi împotriva diasporei, împotriva Ardealului, împotriva cozii. Şi deodată nu m-am mai simţit aparţinând la nimic. Deodată m-am trezit arătată cu degetul şi trasă de urechi „tu nu ne reprezinţi!” deodată m-am trezit pusă la zid de nişte necunoscuţi. Dragii mei necunoscuţi eu nu mă reprezint decat pe mine, ce treabă aveţi voi cu ograda mea? Cu atracţia mea pentru cozi? Cu dreptul meu de sta la cozi? Îmi spuneţi că preferaţi să nu votaţi decât să votez eu pentru voi, sper că va daţi seama dragi necunoscuţi că nu există argument valabil în ceea ce spuneţi, că există în ceea ce spuneţi doar tendinţa rebeliunii, doar atracţia contracurentului. Eu, dragi necunoscuţi, eu n-o să va dictez calea, voi v-o ştiţi cel mai bine, calea, pe mine nu mă intereseză dragi necunoscuţi calea voastră, pe mine, dragi necunoscuti, pe mine nu mă interesează ograda voastră, că vreţi sau nu, dragi necunoscuţi, există şi posibilitatea propriului drum indiferent de ogrăzilor celorlalţi. Şi atâta vreme cât va exista drept, va exista şi cale.

Eu, dragi necunoscuţi, eu nu sunt eroul nimănui, eu, dragi necunoscuţi, eu sunt un om al naibii de comun, nu mă consider nici mai tare şi nici mai deştept decât voi, dragi necunoscuţi, eu, dragi necunoscuţi, eu m-am obişnuit să nu astept nimic de la nimeni, dragi necunoscuţi, eu, dragi necunoscuţi, eu nu mai cred demult în poveşti cu zane prinţi şi zmei, dragi necunoscuţi. Para mălăiaţă dragi necunoscuţi este doar o poveste, dragi necunscuti, dacă vreţi să cadă acolo unde vreţi să cadă, dragi necunoscuţi, nu e de ajuns să vă întindeţi degetele cu ură în direcţia altora, criticând cu dispretul cuvenit faptele altora, dacă vreţi să cadă acolo unde vreti să cadă, trebuie să faceţi cumva să cadă, dacă vreţi să cadă acolo unde vreti să cadă ar trebui să vă lepădaţi de vorbe şi să dovediţi prin fapte.

Că vreţi sau nu să cadă, dragi necunoscuţi, asta ţine de propria voastră alegere, eu n-am absolut nimic cu propria voastră alegere, e dreptul vostru să dispuneţi de propria alegere. Dar, dragi necunoscuti, de ce vă irosiţi atât de mult prin ogrăzi vecine când calea e asa de lungă? Vreţi să fiţi eroi, dragi necunoscuţi ? Dovediţi-vă că puteţi dincolo de doar otrava vorbelor.

S-au scris multe despre diaspora, şi frumoase şi mai puţin frumoase. Adevarul este ca nu suntem eroi, nu suntem mai presus de nimeni, nu există câini cu covrigi în coadă. Suntem doar nişte români un pic mai departe.

Anunțuri

8 gânduri despre &8222;Suntem doar nişte români un pic mai departe&8221;

    • Cred ca s-a vorbit prea mult despre diaspora. Cred ca din cauza aceasta am ajuns sa fim aratati cu degetul de niste anumiti oameni. Nu, desigur, nu de toti. Nu stiu cum facem „noi românii” ca mereu gasim altceva mai bun de facut decat ceea ce ar trebui cu adevarat facut. Eu am invatat mult indepartandu-ma. Am invatat sa vad lucrurile prin prisma pozitiva a lor.Am invatat sa-mi vad de ale mele sa nu ma intereseze in primul rand „ograda celorlalti”. Asa, numai asa, am avansat.

      Apreciat de 1 persoană

      • Așa este… Cred că cel mai dificil lucru pe care-l învață românul ajuns în străinătate este ăsta: să-și facă treburile proprii… Care nu reușește să învețe nu se adaptează niciodată.

        Apreciază

      • De fapt, odata ajuns e obligat cumva sa se adapteze daca vrea sa ramana. Si multi se adapteaza ca altfel nu se poate. Eu am crescut pe vremea lui Ceausescu si am „mostenit” tara asteptatului „sa pice de sus”. De fapt nu pica „de sus” nicaieri. Daca nu dovedesti ca poti, ca ti se cuvine, nu-ti da nimeni gratis sau pe ochi frumosi „ca asa se cuvine”.

        Apreciat de 1 persoană

    • M-au durut „un pic” afirmatiile celor ce cred ca diaspora nu trebuie sa decida soarta celor din tara. Era vehiculata de un tanar nascut dupa Revolutie – dupa calcule pare sa fi trait in Roamania mai putin decat am trait eu acolo. Problema este ca, in loc sa vizam „scopul” ne dispersam atacandu-ne intre noi. Teribilisme?

      Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s