Duminica la coadă. La vot.


Când m-am hotărât să votez nu m-am gândit că-mi va lua o jumătate de zi. Mi-a luat fix o jumătate de zi.

Ambasada României din Paris este foarte bine situată. La nici zece minute de turnul Eiffel într-un cartier „chic”, la nici doi paşi de restaurantul românesc, rue Saint Dominique. Locuri de parcare sunt în general multe, există parkingul acela mare şi niciodată plin din faţa turnului Eiffel, există bulevardele acelea mari, niciodate pline, există în general o sumedenie de posibilităţi. Şi mai există şi excepţii.

Când am ajuns în cartierul acela „chic” era undeva în jurul orei zece şi ceva. Am găsit un loc de parking pe la unsprezece fără zece. În glumă ne-am spus că „locurile lipsa or fi din vina votului”. Nici cinci minute mai târziu ne-am dat seama că nu era de fapt o glumă, erau în parkingul acela mare o sumedenie de maşini cu „număr românesc” şi din altă sumedenie de maşini din parkingul acela mare se claxona în româneşte.

Ne-am aşezat la coadă la unsprezece şi zece, era o coadă respectabilă, pe două rânduri, ni se anunţase „minim o oră„, nu ploua încă dar se anunţase ploaie, ne uitasem umbrela, ne-am rugat să nu plouă. N-a plouat.

IMG_3699

Coada se mişca greu, erau mulţi care priveau coada aceea mare şi se hotărau să vină mai târziu. Sau să nu mai vină. Mă gândeam că e păcat să renunţi din cauza unei cozi. Privind coada aceea lungă m-am gândit c-ar fi fost poate mai scurt dacă luam avionul şi votam în România. Relativ mai scurt dar nu foarte departe de adevăr. Am auzit că Ţiriac a gândit fix la ca mine.

Cineva spunea undeva că-i „aşa de dezorganizat în mod intenţionat”. N-am ştiut ce să zic. Ni s-au împărţit nişte foi A4 şi ni s-a cerut să declarăm că nu vom vota în altă parte. Adică nu vom vota de mai multe ori. Privind foaia aceea A4 mi s-a făcut frică, nu ştiu de ce dar m-am gândit că procedura era prea artizanală pentru a fi compatibilă cu secolul 21. Şi m-am mai gândit că foaia aceea A4 dovedea că nimeni nu ştia unde şi cine votează.

IMG_3702

IMG_3700

(coada la ora 11:20)

Pe la ora doisprezece şi un sfert a venit un miros familiar de mâncare cu usturoi, ne-am gândit că era o mâncare specific românească şi că cineva lăsase intenţionat geamul deschis. Şi ne-am mai gândit c-ar fi mers un mic şi-o bere să treacă timpul mai repede. Dar n-a fost să fie nici mici şi nici bere, focul de grătar e interzis pe aici.

Erau în coada aceea lungă oameni de tot felul, mulţi votau cu buletinul, era o asiatică care o rupea bine în romanest, o bunică cu bentiţă dinadins tricoloră cu un băieţel cu bentiţă dinadins tricoloră, copilul vorbea franceză, bunica o rupea un pic în franceză. Şi mai erau mulţi, mulţi anonimi dispuşi a-şi petrece duminică la coadă. Tot privindu-i aşa pe toţi anonimii aceia mulţi m-am gândit că sosise în sfârşit vremea schimbării de mentalitate. Dacă nu vremea, măcar semnele schimbării. Şi dacă nu semnele, măcar intenţia schimbării. Nu ştiu de ce dar simţeam că ceva-ceva s-a schimbat. Motivaţia cozii de exemplu, rânduiala cozii, răbdarea de a ajunge la capătul cozii, voia bună în timpul cozii, glumele şi politeţea în jurul cozii ?

IMG_3709

(coada la 12:30)

Am intrat în sala de vot la ora unu, ne-a întâmpinat o comisie de vreo cinci persoane. Nu, nu numărul redus al cabinelor explica lungimea cozii, nu, cabine erau destule, vreo cinci din care jumătate goale. Nu, lungimea cozii era explicată de sistemul de „verificare şi înregistrare” al votanţilor.

Se prezenta actul de identitate
Se verifica vizual actul de identitate
Se prezenţa declaraţia de unică votare
Se verifica declaraţie de unică votare
Se scriau de mâna datele de pe paşaport într-un tabel
Se semna tabelul
Se lua formularul şi ştampila
Se vota
Se introducea formularul în urnă
Se înapoia ştampila

Am terminat de votat la ora unu şi un sfert. Tabelul din faţa ambasadei afişa „la ora 13:00 votaseră 825 de votanţi”.

Cam aşa ne ieşise şi nouă la calcul, se vota cu o „viteză” de 150 voturi/oră. Pentru două – numai două ??? – centre de vot în Paris asta insemna o medie de 300 de voturi/ora. S-ar fi putut vota mai mult, mult mai mult!

IMG_3712

Când am ieşit de la vot coada ajunsese în strada principală şi continua să crească. Trecând pe lângă ultimul din coadă i-am urat în gând să aibă răbdare şi să se ţină tare, încă trei ore şi va trece. Duminica, votul, coada …

IMG_3715

IMG_3717

(coada la ora 13:20)

Nu ştiu dacă votul mea va servi la ceva, aş vrea să pot spune că da, va servi la ceva şi că cele două ore la o coadă n-au fost două ore pierdute. Aş vrea să pot, să sper că pot.

Dar cine sunt eu să pot, să sper că pot?  Eu nu sunt decat un lambda (complet) nesemnificativ.

Anunțuri

14 gânduri despre &8222;Duminica la coadă. La vot.&8221;

  1. E interesant ca asemenea mobilizare spre vot nu s-a vazut de ceva timp. Si nu vorbesc de propaganda politica de genul celei „partidistice”, ci a maselor de oameni care vor schimbare, a oamenilor care incep sa se implice si sa fie atenti la viata politica.

    Apreciază

  2. Am avut certa senzatie ca s-a schimbat ceva. Cozile „alea” mi-au adus aminte de alte cozi. Se pare ca ne invartim in jurul cozii 😉 coada ca simbol. Privind cozile de aici si mirarea localnicilor in fata cozilor ma gandeam la o participare masiva la vot , gen „in jur de 70%-80%” . Am fost dezamagita cand am citit ca pe la 16:00 era in jur de 36%…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s