Fără categorie

Totul e varză !


Încă mă mai întreabă oamenii de ce particip la Superblog şi eu încă continui să mint că o fac doar din pasiunea pentru scris, oamenii îmi indică că există şi alte moduri de a scrie, eu le spun că ştiu că există şi alte moduri de a scrie. Oamenii mă întreabă „atunci de ce?” şi eu nu le mai răspund nimic oamenilor, i-aş minţi prea tare. Sunt într-o relaţie puţin complicată cu SuperBlogul, gen „îţi găsesc o groază de noduri în papură şi totuşi nu mă pot împiedică să nu particip”.

Când particip, particip cu stilul meu încălcit, greu de străpuns, greu de înţeles. Ediţiile anterioare m-au învăţat că stilul meu, acela imposibil de descifrat, este într-o incompatibilitate profundă cu anumiţi sponsori. Şi totuşi particip. Din dorinţa de a-mi găsi limitele? Depinde de care limite. Din dorinţa de a avea un scop? Depinde de care scop. Din cauza adrenalinei generate de ideea de concurs? Foarte probabil, sunt un produs perfect al Epocii de Aur. Din cauza impulsului creator pe care mi-l inspiră tara Ceauşistă? Probabil, cel mai probabil, scrierile „generate” de adrenalina ediţiilor anterioare sunt, unele, adevărate bijuterii ale literaturii române contemporane.

Cineva mi-a dat de înţeles că-s obscură şi şomeră, că scrisul de advertoriale de doi bani pentru un concurs de doi bani este singurul meu scop în viaţă, singura mea sursă de venitur, singurul motiv pentru care mă ridic din pat, de la ora zece în sus că aşa se ridică din pat cei fără stat de plată.

Eu, când am citit ce a scris acel cineva, m-am supărat puţin, nu ştiu de ce m-am supărat, nu-l cunoşteam decât foarte putin pe acel cineva şi din cât de putin îl cunoşteam, aveam senzaţia că a analizat un pic prea repede şi probabil la nervi. Nu ştiu de ce m-am supărat, probabil pentru că mă trezisem prea cu noaptea în cap, probabil că mă înghesuiseră prea mulţi între două trenuri şi un autobuz, probabil că mă pierdusem undeva pe drum. Sau poate că mă epuizaseră peste măsură cele cinci şedinţe pe patru proiecte diferite. Nu ştiu de ce m-am supărat, probabil pentru că mi s-a părut lumea prea mică pentru atâtea vorbe grele.

Mi-a trecut supărarea, am scris două advertoriale de toată jena şi acum aştept notele. Şi mai ales premiile. Da, acele premii minunate pentru care îmi dedic tot timpul acela extrem de liber, premiile acelea cu adevărat semnificative, nu genul de premiu simbolic care să traseze doar intenţia unei treceri, a unei senzaţii, nu, premiile acelea senzaţionale la care orice muritor de rând visează încă din faşă. Mi-am făcut un scop în viaţă în a lua toate acele premii pupând acolo unde trebuie şi a scrie exact aşa cum doreşte sponsorul. Este fix ţelul meu în viaţă de a scrie de doi bani pe doi bani pe un blog de doi bani. Uneori nici eu nu mă înţeleg şi tocmai de aceea consider că sunt unică. Orice amestec îmi este practic imposibil. De ce am scris toate acestea?

Pentru că totul e varză.

Anunțuri
Standard

10 gânduri despre „Totul e varză !

    • Multumesc, e vorba de meteahna omului de a pune totul in acelasi sac. Intru scopu’ personal de a iesi in evidenta „mai altfel”. Nu m-am suparat, nu-s vedeta, de obscura sunt obscura relativ la altii. Dar stii tu cum e „rade ciob de oala sparta” parca asa se zice, nu? (abia m-am trezit la 10:00 ca-s lenesa ..)

      Apreciază

  1. Eu cred ca e o reusita sa lasi o impresie complet falsa despre tine, cum ar fi aceea ca esti un lenes incurabil care scrie de placere si fiindca nu are curajul, sau determinarea, sa faca altceva. Eu, dimpotriva, exprim pe blog partea cea mai autentica din mine… Teatru joc numai in viata reala.

    Apreciază

    • Eu vreau sa sper ca n-am lasat o impresie (intr-atat) de gresita despre mine prin scrierile mele 😉 Imi place sa cred ca scrierile mele degaja autenticiatea asa cum imi doresc eu sa o transmita.Problema cu judecatile exterioare de genul celei care a inspirat articolul cu pricina este ca sunt facute de oameni, (normal) care au tendinta de a clasifica/ordona lumea dupa chipul si asemanarea lor. Si a alege calea cea mai scurta pentru a-si defini clasificarile. In cazul de fata calea cea mai scurta pare sa fi fost tendinta medie – ca de obicei dealtfel, nimic nou sub soare.

      Apreciază

    • Am si uitat de postul asta. De atunci am castigat vreo 3 premii si in rest … experienta. Si-acum m-am bagat din nou si am schimbat stilul , mi-am spus macar sa „ma antrenez in a mânui personajele daca altceva nu”. Deocamdata stgnez, si cred ca voi „coborî” in ochii juriulului. SI fara premii. Dar mi-am vazut „scopul” cu ochii, adica am invatat sa scriu si altcumva. Voi publica povestile un pic transformate in curand pe „MasorLumea”.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s