Nu e vorba de invidie, e vorba de opinie


Se petrecea cam aşa „pe vremuri”,  după revoluţie dar „înainte să” : toată lumea se uită în curtea vecinului şi ori critica curtea vecinului ori invidia curtea vecinului. Trăiam pe vremurile acelea într-o imensă competiţie cu alţii, o competiţie fără linie de sosire, se măsurau „realizările” în mărimea maşinilor, numărul de etage ale vilelor, sau numărul de nivele ierarhice peste nivelul mediu.

Se dădea pe vremea aceea de înţeles superioritatea în toate chipurile şi felurile posibile : un zâmbet satisfăcut, o remarcă bine aruncată privind diferenţa vizibilă „între x,y şi tine”, discuţiile pe vremea aceea porneau în general de la fapte diverse mărunte şi se sfârşeau în mare parte cu un elogiu deloc ascuns adus banilor, sutelor, miilor, milioanelor.

Se spunea pe vremea aceea că şcoala e pentru fraieri, „că vezi ăla, sau celălalt – şi aici se dădeau exemple concrete pe care le ştiai şi tu, şi vecinii tăi, şi tot cartierul – deci, vezi că ăla sau celălalt a reuşit cu vârf şi îndesat şi nici măcar cele patru clase primare nu le are”.

Pe vremea aceea, când nu se criticau pe diferite motive, oamenii se invidiau, motive se găseau la tot pasul, o ţoală ce ieşea în evidenţă, o maşină cu şofer, o vacanţă „pe dincolo”.

Exista pe vremea aceea o explicaţie logică între cauză şi efect : scările valorice fuseseră bulversate de şocul post-revoluţie. Oamenii constatau că-şi greşiseră era şi încercau să remedieze cum puteau. Unii criticau, alţii invidiau.

Eu am fost multă vreme invidioasă pe mine. Da, pe mine şi mai ales pe incapacitatea mea de a trece cu vederea gura lumii şi mediocritatea răspândită de gura lumii, mass-media, milioanele celor cu numai patru clase, ….

Am mai spus, am plecat fix d’aia, să scap de mine, cea invidioasă pe incapacitatea mea de a mă integra într-un mediu condus de non-valori, într-un mediu care nu mă definea. Şi am scăpat, întru binele şi fericirea mea. Am scăpat de sindromul comparaţiilor de tot felul, de sindromul curiozitătii de a ştii musai cât câştigă X sau Y şi a găsi întotdeauna un nod în papură, acea „explicaţie care ori nu explica nimic, ori explica toate diferentele”.

Am scăpat, m-am îndepărtat, am supravieţuit altfel. Da, a fost posibil, am părăsit doar sistemul şi am integrat altul. Desigur, fiecare sistem cu bubele lui. Dar nu despre asta este vorba acum.

De ce am spus toate acestea? Pentru că am observat cum în ultimul timp anumite remarci sau analize pe care le fac sunt considerate drept invidie. Cu alte cuvinte nu pot fi decât invidioasă când afirm că X-ulescu scrie ca un copil de clasa a patra dar are succes la public pentru că asta cere publicul, compuneri de clasa a patra, sau când afirm că Y-ulescu scrie fix ce vor cititoarele să citească şi apoi are un succes monstru căci (ghici ce?), cititoarele se ragasesc toate în toate scrierile lui.

Dragi şi drage vă declar cu mâna pe inimă că, în cazurile citate, nu mă ronţăie în nici un caz invidia, dacă m-ar ronţăi fiţi siguri că n-aş pune reflectorul pe ele, pe astfel de cazuri. Când e să mă macin, mă macin singură. Nu, în cazurile citate simt doar nevoia de a avea o opinie personală, poate nu opinia voastră şi nici a vecinilor sau prietenilor voştri,  o simplă opinie doar diferită de opinia generala. Atât.

Ca să fim înţeleşi : când spun ca nu-mi place cum scrie Radu F. Constantinescu, cum narează Alina Gheorghe şi cum restituie Moise Guran nu e vorba de invidie si nici de atac la persoana. Cand spun asta o spun doar pentru că nu mă regăsesc în ceea ce vor să spună şi în felul în care o spun.

Când spun asta este vorba doar o simplă opinie a unui om care nu se simte reprezentat de cine trebuie. Atât.

 

 

 

Anunțuri

8 gânduri despre &8222;Nu e vorba de invidie, e vorba de opinie&8221;

  1. eu tot zic că ești doar invidioasă. că tu nu poți să scrii ca de clasa a 4-a. că dacă puteai… eheei, erai departe. așa te citesc doar câțiva, la fel de invidioși ca și tine. și oricum n-ai drept de opinie. oricare ar fi aia. cum adică să ai drept de opinie la tine pe blog? da` ce-i asta, anarhie???

    Apreciat de 2 persoane

    • Da, trebuie sa recunosc ca vazut astfel, pare invidie. Mor de ciuda ca stilul meu nu atrage masele, ca textele mele nu pot fi la nivelul unui text scris de un copil de zece ani sau ca n-am putut sa-mi trec peste principii si sa scriu ceea ce vor sa citeasca cititorii si nu ceea ce si mai ales cum imi place mie sa scriu. Apropo de asta, continui sa urmaresc serialul Neewsroom, e vorba fix despre valoare si calitate in mass-media, la un moment dat vroiau sa organzeze o dezbatere politica dar, pentru ca le scazuse audienta (sic, mass-media e …mass) au fost obligati sa „se alinieze” cu celalalte posturi si sa difuzeze „stiri de masa”, gen „procesul unui viol&co”. Episodul cu pricina s-a numit ceva gen „Porn-story”…

      Apreciat de 1 persoană

      • Soluția e simplă: te apuci de scris texte lunguțe, da` cu propoziții cât mai simple. Cu cât mai puține cuvinte alambicate, cu atât mai bine. Și, dacă vrei cu adevărat succes, a propos de porn-story, te apuci de proză erotică. Da` din aia, gen Sandra Brown reloaded. Să se cunoască că ai imaginație imaginată din cărți.
        Dacă nu, te obișnuiești cu gândul că te roade invidia și te mulțumești cu cititori care gândesc de-adevăratelea.
        Cheia e la tine.

        Apreciat de 2 persoane

  2. Eu functionez pe principiul „ce tie nu-ti place”. Deci, exclus textele simpliste, exclus genul Brown. Am ales. Cat despre invidie, sunt convinsa ca ceilalti vor continua sa creada ca „pleznesc de” cand afirm ca nu-mi place stilul lui Radu F. Am tinut totusi sa precizez ca nu „pleznesc de”, asa, ca sa fie spus. Cat despre cititori, imi doresc chiar sa exista dezbateri inteligente, pareri, opinii, etc, pe scurt, dovada ca se poate si altfel.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s