De ce îmi plac emisiunile politice „de aici”


Aseară s-a exprimat preşedintele. Mulţi erau de părere că nu era cazul să se exprime, că nu prea mai e credibil, el s-a exprimat în pofida celor ce erau de părere că nu era cazul să se exprime. N-am urmărit decât începutul apoi am trecut pe alt canal, unul cu ştiri „de la alţii”, nu-mi place nici de preşedinte şi nici de felul în care se exprimă.

Am preferat să urmăresc analizele de pe urma discursului. Şi bine am făcut, a fost delicios.

Au fost mai întâi invitaţi reprezentanţi ai clasei politice actuale – vreo şase partide diferite – care şi-au exprimat impresia negativă de pe urma discursului, impresia negativă de pe urma stării actuale a lucrurilor, impresia negativă asupra politicii actuale, trecute şi viitoare. Care şi-au aruncat apoi vina de la unul la altul pe principiul “vinovatul există cu certitudine dar desigur altundeva”, care s-au făcut că ascultă cu mare interes “vorba poporului” dar de fapt nici vorba, care a venit cu exemple concrete asupra stării de fapt “de ce merg lucrurile aşa cum merg” – vreo 3 degete intise unul spre imigrare, altul spre finanţe, altul spre complexitatea codului muncii, şi aici trebuie să recunosc că puterea exemplului concret – una bucată cod al muncii elveţiene versus una bucată cod al muncii franceze – a stârnit aplauze şi conses practic general.

De pe urma primei părţi a dezbaterii n-am rămas decât cu imaginea cărţii aceleia groase cu multe, multe capitole şi cu impresia generala că toată lumea asta polítică are un sens al analizei şi al criticii extrem de ascuţit, că toată lumea asta polítică are multe idei interesante atâta vreme cât rămân la stadiul de idei şi că lumea asta polítică ştie să facă fraze lungi, să îmbrace cuvintele în metafore politice indrepate într-o direcţie precisă. A, da, şi că toată lumea asta polítică (care, cu o o singură excepţie şi-a votat preşedintele actual dintr-un motiv sau altul), deci toată lumea asta polítică ar fi făcut fix pe dos, în nici un caz precum clasa “la putere”.

Partea a două a fost mult mai profundă, au fost invitate vreo şase personalităţi din diferite domenii – psihologi, analişti politici, editorialişti cărora le-a fost cerut să rezume într-un fel de „stop cadru pe imagine” ceea ce au reţinut din „discurs”. Rezultatul a fost cam aşa :

S-a reţinut faptul că preşedintele e deprimat şi că asta s-a „văzut cu ochiul liber” din tonul folosit, din întorsătură frazelor, din mesajul purtat de fraze, în general lipsa, din lipsa „KPI”-urilor, din lipsa obiectivelor – rezultate concrete aşteptate „eventual înainte de 2017″.

S-a reţinut faptul că nu a fost nimic de reţinut, cu alte cuvinte ca discursul a fost fad, construit de nişte comunicanţi cu experienţă, genul de discurs “mult zgomot pentru nimic”

S-a reţinut faptul că una dintre singurele acţiuni concrete – lansarea unui program “educaţie numérică în şcoli” – este o idee tâmpită care va tâmpi (şi mai tare) tineretul francez – argumentul suprem a fost constituit de câteva exemple concrete “Steve Job & Co îşi trimit copii la şcoli “ne-conectate” pe principiul detoxifierii forţate”

S-a reţinut faptul că discursul în sine în astfel de condiţii – complet defavorabile- a fost cel mai remarcabil fapt constatat. Punct.

Am savurat totul cu delicateţea spectatorului resemnat, am apreciat analizele şi controversele, n-am reţinut vreo oarecare ieşire din criză dar mi-am întărit convingerea că spiritual analitic al francezilor e remarcabil, că fiecare gest şi nuanţă are o mutlitudine de semnificaţii imposibil de descifrat cu ochiul liber, că o astfel de dezbatere îşi are tot sensul, acela de a resuscita conştiinţe adormite la ceas târziu de seară.

Nu, nu e o glumă, a fost un exerciţiu intelectual savuros pe care mi l-aş dori prezent şi-n România. Utopic sau nu?

P.S. Am citit că Moise Guran a fost „alungat” – nu că aş fi fan Moise Guran, l-am ascultat odată şi n-am fost impresionată – dar cum se pare că avea „priză” prin faptul ca vorbea pe limba „maselor” mi-am zis că-i sigur un semn, într-o oarecare direcţie.

 

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;De ce îmi plac emisiunile politice „de aici”&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s