Fără categorie

Momente de cumpănă – aveţi?


Vroiam să scriu ceva de ieri seară dar n-a fost să fie ieri seară şi mi-am spus că, dacă dorinţa va doborî noaptea, atunci va fi sigur să fie „mâine dimineaţă”. A fost să fie deci azi şi a fost să fie fix în tendinţa altora. M-am bucurat că nu-s singura nostalgică iremediabilă, mi-am făcut a doua cafea – sperând să treacă, n-a trecut, desigur că n-a trecut – apoi m-am hotărât să scriu.

Există în viaţă acele momente de cumpăna, acele momente momentan nesemnificative, momentan ca toate celelalte momente, acele momente de cumpăna care punctează o existenţă, acele momente agăţate de un gest ordinar, comun, mereu acelaşi moment de cumpăna agăţat de mereu acelaşi gest ordinar, există în viaţă acele momente de cumpăna care revin ani buni după sub forma unui mare, imens semn de întrebare „ce-ar fi fost, ce-aş fi fost dacă aş fi ales cumva altfel?”

Momentele mele de cumpăna sunt legate de spălatul unei farfurii, sau de tăiatul unui morcov. Mă podidesc întrebările în mijlocul unor reţete comune compuse din ingrediente comune, făcute din gesturi comune. Şi când mă podidesc întrebările încerc să nu mă las podidită, încerc să adaug sare sau piper, încerc să clătesc bine, încă şi încă o dată, şi când nu reuşesc, mă las podidită şi îmi spun că-s simptomele vârstei, detaliile acelea „la pachet” cu renumita înţelepciune.

Aseară mi-am provocat cumva momentul fără intenţie, fără voinţă premeditată, aseară mă plictiseam mahmură într-un fel de somnolenţă intelectuală specifică începutului de săptămână, aseară am considerat că e timpul schimbării provocate, aseară am provocat plictisită schimbarea, am căutat o fotografie semnificativă într-un loc semnificativ, am găsit-o şi apoi am „pus-o” pe Facebook. Eu şi grădina, voit eu şi grădina, există o legătură ascunsă între mine şi grădină, între mine şi pomii aia bătrâni pe care mi-e milă să-i tai, între mine şi pământul acela argilos.

Apoi, mirată, am numărat like-urile până le-am pierdut numărul şi m-am întrebat de ce, de ce atât de multe, de ce atât de dese, apoi am privit ora, era fix intervalul acela magic „în care e bine să-ţi expui viaţa altora”, intervalul acela magic în care toată lumea priveşte, toată lumea ascultă, toată lumea trăieşte. On line desigur.

La un moment dat nu ştiu de ce, tot numărând la like-uri, nu ştiu în ce legătură ascunsă cu contextul , cu situaţia, cu gestul, la un moment dat mi-am adus aminte de primul meu moment de cumpăna cu „adevărat important”, eram undeva printr-a „unşpea”, era într-o sâmbătă după amiaza casa era cu fundu’n în sus, scaunele pe pat, se mătura de zor, cânta Madonna şi eu, da, eu, gândeam cu voce tare, căţărată la rândul meu pe pat, odată cu scaunele, peste scaune. Nu ştiam ce să aleg, erau amândoi bruneţi, bine făcuţi şi simpatici, amândoi „star-uri” în domeniul lor, amândoi curtaţi, doriţi, visaţi, amândoi cu intenţii bune, politicoase în ceea ce mă priveşte, amândoi puţin timizi, doar atât cât trebuie, amândoi în aceaşi zi la aceaşi oră mă „invitaseră” , eu mă simţeam lovită de intenţiile lor cu forţa unei bombe neanunţate, eu nu puteam să decid, nu aveam argumentele necesare departajării, eu trăiam doar momentul acela de cumpăna ca unul dintre cele mai profunde momente trăite vreodată, eu simţeam clipa aceea unică, genul de clipă în care totul, dar absolut totul, pare posibil, eu întrebam cu voce tare străpungând muzica şi praful, eu îi ceream părerea mamei, ea îşi dădea cu părerea, ea mă lăsa să decid singură, să aleg după propriile criterii, criterile ei i le ştiam, ea ar fi ales altfel…

Eu am ales într-un final după propriile criterii şi de atunci mă tot întreb cum ar fi fost dacă aş fi ales altfel ?

(am tot numărat like-urile acelea până m-a trântit somnul de tot, n-a fost să fie niciunul de la „ei”, îmi spun deci ca n-a fost o alegere rea)

 

 

Anunțuri
Standard

5 gânduri despre „Momente de cumpănă – aveţi?

  1. Asta cu alesul altfel e o păcăleală. Viața e alcătuită dintr-o înfinitate de momente unice, cu punctele lor de cotitură, iar alegerea a ceva, în detrimentul(sau nu) altui ceva e și ea tot unică. Alegerea e a momentului și nu poate aparține altui moment, chiar dacă asemănător. De aceea nu putem învăța din greșeli, spre exemplu. Fiindcă momentele sunt irepetabile.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s