Fără categorie

Am privit în jur şi am găsit „momentele acelea”


dsc04785

(*)

În spatele uşii

Bucăţi de viaţă

În spatele vieţii

Din când în când

Găuri.

Citeam undeva ceva ce spunea cam aşa :

„Reacția e naturală, dar nu neapărat sănătoasă. Extenuându-ne nediscriminant interesul nu mai putem oferi o clipă de atenție altor informații sau idei, poate mai discrete ca expunere în spațiul public, dar cel puțin la fel de importante. Citim totul în diagonală, dacă citim. Scăpăm nuanțe și detalii. Și lucrurile se întâmplă fără noi, că eram prea obosiți la momentul respectiv.”

Şi eu îi dădeam dreptate, aş fi vrut s-o spun şi eu dar nu ştiam de ce şi unde doare.

Odată cu trecerea orelor am pus degetul pe rana şi am început s-o spun şi eu, în felul meu.

Pe la 17:00 aveam nevoie urgentă de ceva care să mă scoată din goace, ştiţi genul „acela”  de eveniment care să-mi trezească admiraţia sublimă, curiozitatea, mania, genul acela de eveniment detestabil la prima vedere, incompatibil la prima vedere, genul acela de eveniment care stârneşte reacţii epidermice şi regrete tardive.

Pe la 17:00 aveam nevoie urgentă de ceva extrem de interesant sau extrem de strigător la cer.  Aveam nevoie de exemple concrete.

Între primul cuvânt şi ultimul cuvânt m-a apucat sughiţul şi am luat evenimentul precum un semn, semnul că încă se mai poate găsi ceva-ul şi la ceas târziu de seară, semn că exist şi fără ceva-ul acela la prima vedere indispensabil, fără de care orice existenţă pare vidă, lipsită de sens şi de direcţie, semn că (încă) mă mai manifest şi fără ceva-ul acela care poluează rutina punându-o faţă în faţă cu non-rutina, semn că ceva-ul acela esenţial, fără de de care ziua pare noapte şi noaptea pare zi se poate declina sub forme şi întruchipări diferite, la momente neaşteptate, neînchipuite.

Între primul sughiţ şi staţia RER, a urmat o afirmaţie neaşteptată care mi-a confirmat că da, îmi sosise momentul cu vârf şi îndesat si că da, viaţa e făcută din momente nesteptate capabile să scoată din goace la ore târzii de seară.

dsc04823

(*)

Dincolo de imagine

Există că un fel de trecere

Dincolo de trecere

Există că un fel de culoare.

Dincolo de culoare

Există că un fel de imagine.

Adevărul este undeva la mijloc.

Cineva afirma că trăim într-o epoca în care nu mai există posibilitatea opoziţiei profunde, nu că n-ar mai fi motive, motive sunt încă multe, dar, din cauza mulţimii de opozanţi de toate felurile, adevarata, autentica opoziţia a dispărut cu desavarsire. Cu alte cuvinte opoziţia a devenit rutină, curent, toată lumea se opune într-un fel sau altul, artificial şi superficial, într-o asemenea măsură că esenţa pură a opoziţiei, sensul şi structura ei de bază au dispărut cu desăvârşire, sparte în mici bucăţi de opoziţie manipulate de o mulţime compactă şi „opozantă” de oameni disperaţi, în rând cu alţi oameni în rând cu o lume, disperată şi ea.

Apoi a urmat o serie de alte „momente” , savuroase momente prinse din întâmplare într-o conversaţie complet … întâmplătoare

Două fete tinere îşi povesteau viaţa într-un vagon prost luminat. Una spunea că trebuie să plece şi îi e groază. cealaltă o întreba de ce. Ea îi răspundea că îi e frică de alegeri, că ultima oară s-a sfârşit cu împuşcături şi un copil traumatizat. Şi mai spunea că acum mai e şi Ebola … pe scurt o adevărată plăcere să te întorci … acasă.

… privite cu încântare într-o vitrină …în formare …

Priveam printr-o vitrină cu pete nişte obiecte kitsch, cutii de toate felurile, pictate colorat, cântare cu slogan personalizat, un fel de barbie gen hippie, imposibil de descris, priveam deci într-o vitrină plină de pete şi-mi plăcea, da, îmi plăcea teribil de mult ceea ce vedeam. M-am întrebat de ce şi n-am putut să-mi răspund, ceea ce m-a intrigat şi m-a intrigat si mai tare.

IMG_3212

.… sau pur şi simplu atrăgătoare, într-o grădina improvizată în lipsa de … soare.

Într-un sfârşit de zi fără scop, fără sens, fără substanţă, o zi fadă şi superficială, într-un sfârşit de astfel de zi mi-am ieşit din găoace şi m-am mirat de ceea ce am găsit.

IMG_3229

Să mai spună cineva că nu (mai) există minuni…

 

(*) Imagini din arhiva personală făcute la MoMa NewYork

 

Anunțuri
Standard

2 gânduri despre „Am privit în jur şi am găsit „momentele acelea”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s