Fără categorie

Merci pour ce moment


Mâine va apare o carte despre care nu ştia nimeni nimic. Cel puţin aşa afirmă presă pe toate canalele şi-n toate ziarele. O carte scrisă „pe furiş” de „fosta doamna” niciodată recunoscută oficial, o carte scrisă într-o lună şi tipărită „pe genunchi” undeva in Germania.

Astăzi cartea asta neştiută până acum de nimeni „cartea şoc despre care toată lumea vorbeşte dar pe care încă nimeni n-a citit-o înca” a făcut atâtea valuri şi a suscitat atâtea reacţii în mare parte negative „n-o citiţi că e prea intimă, pică rău în sondaje, aşa ceva nu se face, e doar o răzbunare mizerabilă ce strică imaginea unui preşedinte deja contestat” încât m-a făcut curioasă, m-ar tenta – şi de data asta – să fiu contra-curentului, să mă prezint de exemplu mâine în librărie cu nişte ochelari de soare negri şi mari care să-mi acopere jumatate din faţă şi să cer pe o voce groasă, transformată, una bucată carte criticată înainte de a fi citită.

Nu-mi place omul – ştiţi voi care, „personajul principal, omul din stânga celei ce n-a fost niciodată oficial primă doamna”, prea moale, prea acolo unde nu-i era locul dacă nu s-ar fi votat „contra celui ce enerva pe majoritatea francezilor” – nu-mi place nici „niciodată prima doamnă”, mi s-a părut întotdeauna falsă, o imagine publică probabil deformată de tragedia personală pe care o trăia şi tocmai pentru asta nu m-aş considera non-etică dacă m-aş numără printre cei 22% care s-ar fi declarat interesaţi de o mică incursiune într-un univers privat, intim de-a binelea, acolo unde nimeni n-a mai îndrăznit să între până acum, nu în timpul unui mandat în curs, nu m-ar deranja să încerc să înţeleg un pic mai „din interior” imaginea „niciodatei primă doamnă” şi, de ce nu, să-mi confirm sau să-mi infirm anumite interpretări personale referitoare la imaginea „lui” afişată public sub o mască de om moale şi incapabil de a lua decizii, un om cu o popularitate în cădere liberă, vizibil strivit de propriile greşeli transpuse în non-realizări.

În afara momentului (atât de bine) ales pentru a publica o astfel de carte, există întrebarea privind etica unei astfel de cărţi. Toată lumea are o părere bine formată, unii susţin că există lucruri mult mai importante – dar când nu există lucrurile astea ?- alţii se declară stânjeniţi de o astfel de apariţie literară, un intim-politic pe care nimeni n-a îndrăznit până acum să-l abordeze, nu în timpul unui mandat.

Dacă mi se pare corect să scrii o astfel de carte în timpul unui mandat? Sincer, sunt de părere că fiecare are dreptul de a se exprima într-un fel sau altul. Nu mi se pare mai puţin etic decât actele „lui”, trădări publice în episoade succesive -separarea oficială, acum câţiva ani de „prima” doamnă şi de cei patru copiii, urmată de episodul scooterul magic şi incursiunile cu croissanti întru trădarea celei de-a două „niciodate doamne”.

Şi apropo de asta : n-am înţeles niciodată mentalitatea francezilor care acceptă cu atâta uşurinţă relaţiile extraconjugale ale unor „ei” dar se declara oripilaţi de fiecare dată când cineva îndrăzneşte să „treacă dincolo de acceptabilul oficializat” publicând cărţi cu ţintă bine determinată şi detalii crocante. Este doar un altfel de ipocrizie, neoficializata.

În concluzie nu mi se pare non-etic atât vreme cât nu recurge la atacuri la persoană. Şi cum termenul este greu, foarte greu de definit, probabil că nu va exista opinie tranşată.

P.S. Mâine îmi cumpăr ochelarii aia mari de soare şi mă duc.

 

 

 

 

Anunțuri
Standard

3 gânduri despre „Merci pour ce moment

  1. Pingback: Jurnalismul 2.0 | Blog discutabil

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s