Fără categorie

Haz de necaz


N-am mare lucru de spus dar ţin să-l spun. Medicul m-a consultat mai lung ca de obicei, şi-a plimbat stetoscopul pe mine timp de trei minute – cu ochii pe ceas, parol – şi apoi m-a pus să deschid gura şi să zic „A”. Am deschis gura şi am zis „A” şi atunci mi-a spus că am gâtul roşu. Presupuneam eu ceva că altfel nu l-aş fi deranjat. Apoi mi-a prescris Ampilicilina, ceva praf pentru luat cu apă şi cortizon. Eu i-am spus că mă umflu de la cortizon şi el mi-a mişcorat puţin doză. Apoi mi-a spus că nu mă pot umfla de la o doză atât de mică. Eu as fi vrut sa-l provoc la un pariu dar am preferat sa-mi spun ca „ma descurc eu cumva”.

Apoi m-a privit drept în ochi, mi-a zâmbit călduros şi mi-a spus că sigur îmi va trece şi, dacă în cazul puţin probabil că nu-mi va trece în şase zile, să trec să îl mai văd. Nu i-am întors zâmbetul, i-am spus doar „sper să meargă” şi m-am dus să-mi cumpăr medicamentele.

Două ore mai târziu mi s-a părut că-mi merge mai bine şi m-am apucat să scriu spunând la toată lumea că-mi merge mai bine. Ca de obicei lumea nu a înţeles mare lucru dar mă aşteptam sa nu inteleaga aşa că n-am pus la inima.

Mergându-mi mai bine şi neavând altceva mai bun de făcut – nu, azi nu muncesc că nu mi-a mers prea bine în weekend şi nici în ultima noapte din weekend – mergându-mi mai bine deci şi neavând altceva mai puţin inteligent de făcut, m-am zgâit vreo două ore la un film ratat şi apoi m-am înscris în „ştiţi voi ce concurs” cu „ştiţi voi ce proiect utopic”. După care am simţit nevoia să fac şi ceva lucruri inteligente drept pentru care am citit ultimul articol al Cuvintei ceea ce m-a făcut să mă întreb dacă interesează cu adevărat pe cineva la ce vârstă am început să scriu, ce anume m-a inspirat în viaţă, ce antibiotice foloseam la o anumită vârstă, onorabilă şi ea , de ce naiba mă tot înscriu la concursuri pe care ştiu din start că nu le pot câştiga, şi mai ales, care este probabilitatea să confirm ipoteza puţin probabilă a medicului de familie – aceea cu revenitul după şase zile.

Cam atât aveam de spus, mă întorc la antibioticele mele, la viaţa mea non-anonimă, la preocupările mele lipsite de importantă şi care nu necesită absolut nici o doză de efort intelectual. Nu azi şi cu o anumită excepţie.

Anunțuri
Standard

2 gânduri despre „Haz de necaz

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s