Două săptămâni după, 1 milion de exemplare


L-am descoperit relativ târziu, la o vârstă la care ar fi trebuit să-l fi citit de multă vreme. Tocmai coborâsem din RER şi mă tăram obosită către parkingul întunecat când mi-am dat seama că ajunsesem cu mult înainte de ora “O”. L-am descoperit într-un raft “noutăţi” printre alte câteva volume, noi şi ele. Numele nu-mi spunea mai nimic, un japonez şi atât. De fapt m-a atras titlul, “IQ84″, şi, odată curiozitatea stârnită, n-a mai fost cale de întoarcere. Am răsfoit rapid “cartea n° unu” şi imediat după m-am aşezat cuminte la rând la casă. Şase sute de pagini într-un scris mărunt şi des mai încolo am revenit în acelaşi magazin pentru “cartea n° doi” şi “cartea n° trei”.


Ce-aş putea spune, în câteva cuvinte, despre Haruki Murakami? Aş putea spune poate că scrie cu o fragilitate tipic feminină dar nu sunt foarte convinsă de non-subiectivitatea unei astfel de aprecieri. Aş putea spune că scrisul îi este unul dintre cele mai fluide până acum întâlnite, că vorbeşte despre lucruri aspre cu fineţea unui fulg, că povesteşte despre sex ca-n vesuri, dulce, non-agresiv, că-şi ţese poveştile între două lumi cu punţi şi trimiteri subtile. Aş putea spune încă multe lucruri frumoase căci de vreun an mă simt captivă. Dar îmi spun că aprecierile mi-s pur personale şi că şi gusturile nu se discuta.

Ultimul roman apărut, a apărut mai întâi în limba română, în franceză va apare pe 4 septembrie. Îmi aduc aminte cu precizie, era o zi ploioasă de vară la Braşov, pietrele cubice străluceau, inmmuiate, lumea se grăbea sub umbele de culori închise. Îmi aduc aminte cu precizie, era târg de carte în Piaţa Sfatului, reduceri cam peste tot, cărţi la 5 lei, cărţi la kilogram, cărţi să fie.

Îmi aduc aminte cu precizie că m-am îndreptat glonţ spre standul Polirom şi am cerut ultima carte a lui Murakami, nu-i ştiam cu precizie titlul, ştiam doar că e un titlu lung cu un nume de personaj inserat. Îmi aduc aminte cu precizie că am plătit preţul întreg, undeva pe la 17 lei şi că am privit piaţa udă timp de cinci minute, admirandu-i oamenii şi standurile de cărţi, oamenii în standurile de cărţi.

N-am să ştiu niciodată câţi oameni cumpărau cu adevărat ştiu însă cu precizie ca mulţi oameni răsfoiau relativ interesaţi. N-am să ştiu niciodată dacă era vina ploii, vina duminicii sau dacă pur şi simplu nu era vina nimănui, că aşa trebuia să fie, oamenii interesaţi cu adevărat de cărţi răsfoind pasionaţi cărţi la reducere. Şi nu numai.

Îmi aduc aminte cu precizie c-am citit ultimul român a lui Murakami preţ de vreo 2 săptămâni, citeam câteva pagini şi apoi mă gândeam, incercând să trec „dincolo” de cuvinte, undeva în spatele metaforei. O metaforă pe zi, până la capăt. Nu a fost cea mai profundă experienţă cu Murakami, lucrurile erau spuse de multe ori ori prea verde în faţă ori prea abscons. A fost însă un altfel de Murakami, parcă mai înfipt în realitate, o naraţiune parcă mai rapidă ca de obicei. A fost însă aceeaşi senzaţie de „vorba veche din străbuni” predicată într-o atmosfera voit amestecată, un real majoritar punctat din când în când cu „punţi către noi, cei dincolo de noi”.

Îmi aduc aminte cu precizie că, odată citită, cartea mi s-a părut un pic neterminată, voit neterminată? Ca si cum s-ar fi dorit nu un sfarsit ci nenumarate. Posibilitati infinite, cate una pentru fiecare cititor.

Am citit că-n Japonia, la două săptămâni de la publicarea, cartea se vânduse deja excepţional de bine, 1 milion de exemplare … cine zice mai bine?

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Două săptămâni după, 1 milion de exemplare&8221;

  1. La Bookfest și la Kilipirim mergeam ediție de ediție. An de an. Cu tata. Trăiam pentru târgurile de carte, aceste prilejuri de achiziție de carte bună și (mai) ieftină. Da, și eu mi-am luat cărți de 5 ron, cred că o duzină, 50 odată, de la Polirom. Așa am aflat de Dino Buzzati, de exemplu. Strângeam bani 3 luni de zile înainte de târgul de carte, dar niciodată nu-mi ajungeau. Haruki Murakami? L-am răsfoit de fiecare dată, dar… Chiar și pe lista de autori îl aveam pe Murakami când plecam la târg, dar printre ultimii, „dacă-mi rămân bani”. La deschiderea târgului, chiar din prima zi, cu o oră înainte de deschiderea ușilor, eu eram acolo. Tata, răbdător, înțelegător. Anul acesta, parcă m-aș duce la Gaudeamus. Dar… nu pentru cărțile/ autorii de altădată. Citesc cărți duhovnicești, de suflet. Au și ele splendoarea lor, poezia lor, nici nu am cuvinte! Comand pe net cărți, cumpăr chiar și din hipermarket, folosesc și voucherele tot pentru cărți. Mulțumesc mult pentru acest articol.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Multumesc cititorule ca existi ! Exista farmecul targurilor, farmecul cartilor, ce poate fi mai frumos decat targurile de carte ? Am o prietena care-si ia carti din piata, cu 1 euro pe care le citeste si apoi le da inapoi si apoi isi ia altele. Cu acelasi 1 euro refolosit. Cel mai bine investit euro dupa parerea mea.

    Iti recomand calduros Murakami, scrie simplu si profund. Daca iti plac povestile un pic dincolo de real si metafora japoneza, atunci este lectura perfecta. L-am citit pana acum in mare parte in franceza, o singura data in romaneste. Am impresia ca sunt doua stiluri diferite in care traducatorul isi are rolul principal. Nu stiu care este autenticul Murakami, ar trebui sa invat japoneza. Nu voi afla niciodata dar nu e grav.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s