Geniu în scutec caut sistem compatibil


Mă uitam deunăzi la un interviu cu un mic geniu descoperit din timp, zece ani maximum, în „eşec şcolar” care afirma cu zâmbetul pe buze că se plictiseşte teribil la şcoală şi că e sigur ca din cauza asta a făcut o chestie pe care cei mari o numesc „depresie”, adăugând imediat cu zâmbetul pe buze că i-a trecut repede şi dând imediat după şi „câteva exemple” din pasiunile lui ce nu se puteau număra pe degetele unei mâini: filozofie, pictură, sculptură, astronomie, mitologie, istorie, …”.

 

La întrebarea „care e sculptura ta preferată” micul geniu descoperit din timp răspundea fără să se gândească „în mod sigur Venus din Milo, îmi place faptul că n-are mâini şi că-mi pot imagina ce fel de mâini i-aş pune dacă aş putea”. Reporterul îl întreba (tipic) ce-ar vrea să devină când va fi mare şi el răspundea instantaneu „medic, cercetător în funcţionarea creierului, pentru că aclo, în creier, se ascund o mulţime de secrete pe care aş vrea să le cunosc”.

Ascultându-l mi-am amintit de şcoala primară – da, primele patru clase – vremea aceea unde era musai să mergi la scoala de care aparţineai, şcoala aceea care s-a nimerit din pură întâmplare să fie fiţoasă şi cu copii „cu pile” care veneau de peste mari şi ţări dar şi cu copii „care aparţineau de” şi „erau obligati să” şcoala aceea în care erau „amestecaţi”, cei cu note mari cu cei cu note mici şi în care notele lipeau o etichetă  pe frunte, pe viaţă.

Îmi aduc aminte de Cocuţa, cea firavă si abandonată de mamă şi crescută de tată si de cele „n” concubine, imi aduc aminte de Lenuţa cea cu şase fraţi într-o singură cameră – fusesem odată la ea „să-i dau temele” şi nu înţelesesem deloc de ce erau atâtea saltele întinse direct pe jos, îmi aduc aminte de Lucică, băiatul tuciuriu care scria compuneri frumoase dar prea copilăreşti pentru vârsta lui.

Îmi aduc aminte de toţi aceştia şi mă întreb dacă oi fi trecut vreodată pe lânga un geniu „ratat” fără să îmi dau seama ? Îmi aduc aminte de toate acestea şi mă întreb câte genii ne-descoperite şi-au purtat o eticheta prost lipită pe frunte o viaţă întreagă numai si numai din cauza unui sistem incompatibil?

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;Geniu în scutec caut sistem compatibil&8221;

  1. Sunt , cred, pe lângă subiect, dar mă risc: am cunoscut, cândva, un mic geniu ce ştia prea multe, prea din timp şi care, şi matur, reuşea să ne uimească cu pasiunile lui despre orice, dar mai ales pentru matematică. S-a dovedit a fi schizofrenic, dar nici că-mi păsa. Era fascinant, cred că incă e, acolo unde-o fi, că de ceva vreme nu mai stiu nimic de el..

    Apreciat de 2 persoane

    • Nu-i deloc „pe langa subiect” , e vorba despre genii. Am auzit si eu ca unele „genii” se explica stiintific. Sincer, nu stiu daca am intâlnit genii la viata mea, trebuie sa ma gandesc bine, sigur am intalnit dar probabil le-am pus „alta eticheta”, gen „decalat” sau cine stie ce.

      Apreciază

    • Argumentul „si noi am” nu este mereu valabil. In ceea ce ma priveste consider scoala „epocii de aur” era un sistem axat pe un set limitat de valori. Din pacate tot ceea ce nu era compatibil cu sistemul era etichetat drept deseu. Ori te pliai regulilor ori erai un ratat (prin prisma regulilor impuse). Nu zic, erau si puncte pozitive dar nu exista maniera de a creea curiozitatea. E valabil si pentru liceu si pentru facultate. In 18 ani de scoala nu-mi pot aminti decat de 3 „evenimente” remarcabile starnite de niste dascali remarcabili. Primul a fost in scoala generala starnit de profesorul de româna, un om de valoare marginalizat la vremea aceea. Al doilea a fost starnit in liceu de profesorul de geografie, un alt marginalizat al sistemului. Si al trei a fost in facultate starnit de profesorul de Inteligenta artificiala. Punctul comun al celor trei evenimente? Faptul ca ni s-a aratat concret la ce anume ne foloseste invatatura si nu ni s-a „bagat” cu polonicul pe gat materie. Faptul ca am fost obligati sa privim „dincolo de” granitile impuse de sistem. In 18 ani numai 3 evenimente de genul aceste mi se par extrem de putin. Deci nu, nu as lua ca referinta „vremea mea” , erau niste vremuri inchise si sistemul de invatamant era compatibil cu vremurile. Acum lucrurile s-au schimbat, nu se mai pot aplica aceleasi reguli.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s