Aş fi vrut să ajung să văd delta Okavango


Aş fi vrut să ajung să văd delta Okavango sau măcar cascada Victoria dar n-a fost să fie cum mi-as fi dorit, o tipă în floarea vârstei cu accent pronunţat sud-african ne-a dat de înţeles atunci c-ar fi trebuit să „ne trezim”  mai devreme, mult mai devreme, că nu se face să ne dorim genul asta de destinaţii în ultimul moment, că „ştiţi voi cu cât timp se rezervă zborurile pe aici ?”

Am lăsat-o atunci singură în magazinul ei de obiecte artizanale „hors de prix” şi am căutat răscoliţi un plan „B” pe care l-am găsit relativ repede, aveam cu noi un om cu iniţitivă şi idei grămadă, ne-am terminat treaba conştiincioşi vineri spre şase apoi tot conştiincioşi ne-am pregătit de petrecerea de Crăciun. Afară erau vreo treizeci de grade la umbră şi adia un vânticel uşor de decembrie african, oameni grăbiţi treceau prin stânga şi prin dreapta, puţin transpiraţi dar încântaţi.

Fusesem acceptaţi drept invitaţi de ultimă oră cu zâmbete diverse pe buze, nu, „băştinaşii” ne-au zâmbit cu sinceritate, zâmbete strâmbe n-au venit de la ei. Zâmbete strâmbe le-am ignorat cu bună ştiinţă, ne-am pus la cele „patru ace posibile în contextul dat” – aceiaşi blugi albaştri asortaţi la o cămaşă cu dungi – şi ne-am prezentat la ora stabilită la locul stabilit, undeva la periferia Gaborone-ului, într-un centru comercial, pe o terasă cu vedere spre oraş.

Era undeva spre şapte seara şi eram aproape primii, noi şi o groază de găleţi pline cu gheaţă şi bere, noi găseam berea la gheaţă perfect compatibilă cu temperatura şi cu mediul înconjurător, scaunele erau îmbrăcate în huse galbene cu fundă la spate iar mesele erau aranjate ca pentru nuntă.

Spre opt şi ceva au început să apară siluete fine îmbrăcate în rochii scurte, extrem de scurte, noi ne priveam spăsiţi când blugii când cămasile în dungi şi ne pierdeam în noapte, în mulţimea de rochii scurte, extrem de scurte, eram nişte perechi de blugi ambulante într-o mare de culori africane şi două- trei camasi cu dungi. Fine.

Spre nouă şi ceva oamenii au început să se simtă bine, se vorbea într-o engleză ţipată, cu accent pronunţat, se apaludau fruntaşii, se primeau premii, se fotografiau grupuri de oameni veseli cu premii cu tot, se ţineau discursuri elogioase, îmi sorbeam berea rece şi-mi aduceam aminte de alte locuri, alte vremuri, alte aplauze, alţi fruntaşi.

Şi tot aşa până spre ora trei când o tipă cu rochie scurtă, extrem de scurtă m-a invitat la dans, eu am aceeptat din politeţe, apoi am înţeles şi mi-am cerut scuze, era déjà foarte târziu şi a doua zi aveam planuri mari, genul de „plan B” pe care ţi-l faci atunci când o tipă în floarea vârstei cu accent pronunţat sud-african îţi dă de înţeles pe un ton acru ţipat c-ar fi trebuit să „te trezeşti” mai devreme, mult mai devreme, că nu se face să îţi doreşti să vezi delta Okavango sau măcar cascada Victoria în ultimul moment că „ştii cu cât timp se rezervă zborurile pe aici ?”

 

Va urma.

Anunțuri

Un gând despre &8222;Aş fi vrut să ajung să văd delta Okavango&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s