Fără categorie

Prima mea experienţă cu Airbnb


Prima şi prima oară a fost undeva prin centrul Atenei. Căutam ceva „mai puţin scump” şi reţetele „tradiţionale” nu propuneau decât de la 100 de euro în sus. Pe noapte. Din pură întâmplare – nici azi nu-mi explic exact cum – am picat peste un site cu un nume ciudat care ne propunea ceva echivalent „gazdei” de pe vremuri. De la mare. Adică ne propunea să locuim „la om acasă”, cu cărţile omului, cu decoraţiile interioare ale omului, cu gusturile şi preferinţele compatibile gustului omului. Cu viaţa omului. Nu-mi plăcea conceptul dar îmi plăcea preţul – 25 de euro pe noapte. Pentru cinci persoane. Am renunţat la principii şi scenarii catastrofă, l-am rugat pe om să mai pună ceva poze pe site să ne dumirim ce şi cum, omul a pus ceva poze, vreo douăzeci, toate cu un interior plin de plante şi foarte „cosy”. Noi ne-am dumirit şi am bătut palma.

În Atena ne-am pierdut. Ne-am pierdut rău de tot pe o căldură de patruzeci de grade. Erau numai dealuri-dealuri şi astfaltul lucea ciudat, aveam senzaţia că suntem în mijlocul unui patinoar imens plin de pisici doborâte de soare şi containere nu foarte frumos mirositoare. Am lăsat GPS-ul să explice-n cerc acelaşi şi acelaşi traseu incert, aceaşi destinaţie imposibilă, am lăsat GPS-ul de capul lui şi am coborât din maşină, într-o pantă. Am căutat vreo cinci minute un om şi când am găsit omul i-am explicat într-o engleză aproximativă ce şi cum, omul vorbea franceza curgător şi asta ne-a făcut un subiect de conversaţie în plus, era un fel de grec-american căsătorit cu o soţie frantuzoaica. În fine, omul ne-a explicat unde şi mai ales cum să ajungem şi apoi ne-a urat vacanţă plăcută. Noi am urmat sfaturile omului, am parcat în faţa unor containere pe lângă vreo duzină de mâte întinse la umbră şi apoi am căutat strada. Când am găsit strada am căutat numărul. Când am găsit numărul am zis că omul, tipul acela de origine multiplă, nu ştiuse despre ce vorbea, era o casă cu obloane năpădite de pânze de păianjeni şi tencuiala căzută. Eram atât de siguri de eroarea omului încât l-am sunat pe celălalt om „proprietarul”, „gazda” cu gândul să-i cerem detalii despre unde şi mai ales cum. Nu mică ne-a fost mirarea şi dezamăgirea când omul- proprietarul, gazda – a deschis fix poartă casei cu tencuiala căzută şi ne-a urat „bun venit” într-o engleză pură de scoţian stabilit în Grecia de zece ani şi ne-a rugat să „mai întârziem puţin că am ajuns prea devreme”.

Noi am zâmbit strâmb într-o engleză aproximativă, am coborât dealul spre centru, am căutat o terasă şi am cerut o „Sodă cu gheaţă”. Când ne-am trezit la „dulcea” realiate se făcuse ora patru şi casa era „gata”, am intrat sfioşi şi am descoperit o oarecare asemănare cu fotografiile, erau o groază de flori şi un design cosy. Erau şi multe pisici, o bucătărie mare cu o masă rotundă de lemn, recuperată şi recondiţionată. Erau şi două terase şi un hamac. De pe una din ele se vedea Atena în măruntaiele ei cele mai secrete, oamenii dormeau pe canapele scoase pe terase ascuse şi totuşi vizibile, cearceafurile se usacu cât ai zice „o sodă cu gheaţă”, erau şi două ventilatoare care nu făceau faţă, erau o groază de conversaţii în jurul hamacului într-o engleză aproximativă cu un scoţian stabilit în Greca de vre zece ani care zugrăvea case dădea cursuri de VTT (nu ştiu exact cum îi zice sportului asta, un fel de sport extrem) şi era DJ în restul timpului.

Era de-a dreptul inedit cu toate că nu taman şi taman ca-n „poze”. Nopţile nu le prea dormeam din cauza căldurii, restul zilei ne-o petreceam ca nişte zombi scăpaţi de la zoo într-o Atena în plină criză, serile hrăneam mâţele, ascultam muzică „house” de la mama ei şi beam bere în jurul hamacului.

N-a fost să fie chiar că în poze dar a fost să fie o vacanţă inedită. De atunci site-ul cu nume ciudat a devenit căutare obligatorie. Şi de atunci a mai fost şi a doua oară dar asta merită un post dedicat.

„Aventura” Airbnb a început undeva în California cu două saltele propuse de doi prieteni drept pat într-o sufragerie neocupată. De acolo vine „Air”-ul din nume, de la aerul din saltele.

Sloganul lor? „Noi vrem să devenim manifestarea fizică a ceea ce fac oamenii pe Facebook”. Eu zic că au reuşit. Cu vârf şi îndesat.

15 milioane de oameni şi-au partajat deja locuinţa cu alţii până acum. Şi spunând toate astea mă întorc cu gândul la gazdele de la mare de pe vremea ştiţi voi care şi mă întreb : de ce alţii da şi noi nu? Ideile vreau să zic.

Cateva poze.

Anunțuri
Standard

12 gânduri despre „Prima mea experienţă cu Airbnb

    • Da, cunosc, nici eu nu as face-o.Sunt insa situatii care se preteaza. Tipul despre care povesteam, scotianul, avea nevoie de bani ca sa-si refaca casa, avea vreo cinci joburi si tot nu-i ajungeau banii, erau atatea de facut. Cat timp am stat la el, el a locuit undeva in subsol, il vedeam doar in curte la „conversatii”. Era interesant ce spunea, am aflat multe despre situatia in Grecia. Si despre obiceiuri. Si despre criza. Majoritatea grecilor au cel putin doua- trei-patru case. Mostenite. Pe care nu plateau impozit pana la criza. Cand a fost sa fie, impozitul i-a doborat , de la zero euro/an s-au trezit ca trebuie sa plateasca 2000 de euro. Si apoi am aflat de ce erau atat de multe case neterminate dar locuite. Tot din cauza impozitului. Atata vreme cat „mai iese fire din ea” casa e considerata inca in constructie. Si uite asa nu se plateste impozit pe o locuinta in care locuiesti. De foarte multe ori se propun spre inchiriere locuinte „secundare” , casele de vacanta cum s-ar spune. Vara asta am fost la mare intr-o astfel de casa, proprietarul era la 7 ore distanta de noi, in Bulgaria. Am avut „casa pe mana” cum ar fi. Am iesit mult mai ieftin decat la hotel.

      Apreciază

  1. Orașul meu natal era cunoscut odinioară drept o stațiune, în care se făceau băi de sulf, dar unde te puteai și distra după voie. În afara vilelor construite special pentru turiști, mai toate familiile se restrângeau într-o singură cămăruță, iar restul casei se … închiria! Așa s-a creat renumele unei stațiuni, prin ospitalitate!
    Oare nu ne putem întoarce la vechile obiceiuri? Oare nu mai suntem la fel de ospitalieri?
    Poate că doar pretențiile noastre au crescut, iar casele particulare nu mai au căutare!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Airbnb : dovada ca au cautare. Conceptul de „gazda” este la moda, in Franta exista „maison d’hôte” foarte prizate de public. Am citit despre Airbnb (Air (de la saltea) BedAndBreakfast) ca la inceput (primii trei ani) nu le-a mers afacerea, a trebuit sa se ocupe cu „altceva” pe langa. Ei s-au ocupat cu comercializarea de grâu (intr-o oarecare legatura cu conceptul Breakfast;-)) Cu grâul s-au lansat, si cu grâul au strans banii necesari pentru lansarea AirBnb. Deci … perserverenta este mama tuturor reusitelor. Desigur, trebuiesc convinsi „sponsorii”…

    Apreciază

    • Bunicii mei țineau o brutărie, dar veniturile nu erau suficiente pentru cei 8 copii pe care-i aveau, așa că mai și închiriau camere!
      Dar azi, în țara noastră nu se prea mai caută „gazdă”, căci ne-am obișnuit prea tare cu conceptul de „hotel”!
      Poate că am uitat să mai comunicăm între noi? Sau poate-i vorba de orgoliu?

      Apreciază

      • Suntem doar „intr-o anumita etapa de respingere”. Probabil ca exista concepte prea „asociate la”, concepte pe care le ocolim pentru legatura lor intriseca cu „anumite vremuri”. Probabil ca suntem -„per global” -prea atasati notiunii de lux vizibil si probabil ca hotelul este simbolul asociat acestui „lux vizibil”. Prin alte parti s-a trecut la altceva, se cauta traditionalul (prin alte parti s-a pierdut legatura cu traditia, s-a rupt de tot).

        Apreciază

    • E bine ca se invarte. Nimic nu-i nou sub soare. „Stadiul” si contextul definesc apartenenta. Am observat de multe ori cum concepte respinse din start de „unii” fac furori pe la altii. Istoricul, cultura apartenenta la ele definesc comportamentele.

      Apreciat de 1 persoană

  3. Am fost si eu de doua ori in vacanta prin intermediul AirBnB. Este o experienta autentica de calatorie, reusesti sa imparti cotidianul cu locuitorii, sa partajezi cu ei amintiri, sa transmiti. Prefer sa calatoresc astfel fiindca turismul, in stilul acela comun, ma plictiseste, nu ma imbie deloc la plecare. Uneori sunt si eu comoda, imi spun ca ar fi mai fain sa merg la hotel, sa nu mai fiu obligata sa fac conversatie, sa fiu interogata, sa fiu atenta sa nu deranjez in vreun fel gazdele, dar imi spun ca numai babele la pensie sunt fixate pe ideea de hotel, burghezi care urmeaza in masa traseul deja stabilit. O gazda te orienteaza catre locatii frumoase si originale, te poate scuti de vizitarea unor locuri neinteresante sau prea aglomerate. Hotelul este uneori deprimant, iti da senzatia de oameni singuri, aflati in calatorie de afaceri. De aceea e preferabil sa calatoresti acompaniat si sa-ti faci prieteni pe drum, sa mergi fara fasoane, simplu, ca un calator si nu ca specia aceea destestata a turistului.

    Ce e amuzant este ca, de la o vreme, turistul a devenit un personaj agasant, predictibil, si toti bastinasii se feresc de el, il iau in ras, il trateaza ca si cum orice turist, inevitabil, are aceleasi probleme si vrea sa viziteze aceleasi locuri. Calatoriile pot devenir foarte usor obositoare, de aceea trebuie sa pleci de acasa cu atitudinea cea buna.

    Apreciat de 1 persoană

    • Eu am ales Airbnb pe considerente practice, era multi mai ieftin. Apoi am inceput sa apreciez conceptul, schimburile, chit ca nu-s fan socializare cu necunoscuti. Dar ii las pe altii sa socializeze si eu ascult. Imi place sa traiesc de pe urma senzatiilor. Dupa cum spui, sunt momente si momente. Uneori apreciez linistea camerei de hotel. Chit ca uneori linistea camerei de hotel ma deprima. Si tot asa. Atitudinea conteaza foarte mult. Da !

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s